Memoria Bisericii în imagini: Regele României la slujba de Înviere din Dealul Mitropoliei

Prezenţa regelui la slujbele religioase prilejuite de Praznicul Paştilor de la Mitropolie era o tradiţie din vremea voievozilor. Chiar dacă un rege, precum Carol, era de confesiune catolică, el trebuia să respecte această tradiţie. Iar aceasta a fost respectată până la regii Carol al II-lea şi Mihai. La praznicul Sf. Paşti din 1867, în mărturiile vremii se nota: "Prinţul se duce, împresurat de curtenii săi, la Mitropolie, unde serviciul divin începe la lumina tulbure a unei singure lumânări şi ţine trei ceasuri. Spre a închipui pe credincioşi aşteptând reîntoarcerea Mântuitorului, toţi credincioşii ies afară din biserică, se aprind toate lumânările şi, într-o lumină strălucitoare, în mijlocul bubuitului tunurilor şi al sunetului clopotelor, se anunţă vestea bună a Învierii, sub cerul liber. După un vechi obicei, se citeşte în amvon, în decursul liturghiei, din capitolul întâi al Evangheliei lui Ioan: "La început era cuvântul", se scrie în acelaşi timp pe un pergament, pe care prinţul îl iscăleşte, i se aplică sigiliul statului şi se depune la arhivă, ca semn că domnul ţării a asistat la serbarea Învierii. Apoi, ia crucea în mână, cei de faţă o sărută şi părăsesc biserica. După încheierea acestui serviciu de la miezul nopţii, pe la ora trei dimineaţa se dă o gustare de Paşti la palat, la care iau parte miniştrii, preoţimea înaltă şi mulţi ofiţeri şi funcţionari superiori. Cu aceasta însă nu s-au terminat îndatoririle domnitorului. El vizitează toate cazărmile şi înveseleşte pe soldaţi, ciocnind cu ei câteva ouă. După un obicei consacrat, oul este cea dintâi mâncare permisă drept-credincioşilor în noaptea Paştilor după postul îndelungat. Aceste ouă răscoapte sunt împodobite pe dinafară cu tot felul de culori; cele mai multe sunt numai înroşite, dar sunt şi împestriţate, în diverse chipuri caracteristice fiecărei regiuni, şi adesea amintesc ornamente de covoare orientale".