Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Un spital al sufletului

Memoria Bisericii în imagini: Un spital al sufletului

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 06 Noi, 2009

Cu experienţa acumulată la Huşi, părintele Constantin Sârbu accepta, în 1938, numirea pe noul post parohial Parcul Călăraşi-Bariera Vergului din Bucureşti. Parohia era formată dintr-un cartier muncitoresc şi sărac de la marginea Bucureştilor, acolo unde, după 1925, medicul Victor Gomoiu ridicase aşezămintele spitaliceşti „Principesa Elena“. În lipsa unui lăcaş de rugăciune, părintele Sârbu primea o încăpere în aceste aşezăminte pentru amenajarea unei capele. Însă, nevoile spirituale erau mult mai mari, iar sufletele date în păstorire căutau înţelegere şi mângâiere. Atunci, părintele nostru se gândi că este nevoie şi de un spital al sufletului, pe lângă cel al trupului. Cu mari eforturi şi sprijin de la patriarhul Nicodim, în 1943 punea început de temelie la o mare biserică, la care şi-au adus contribuţia şi mai marii ţării. Avea în gând să facă o parohie model, cu cantină pentru săraci, cu orfelinat, cu sală de evanghelizare şi proiecţiuni cinematografice cu subiecte religioase, unde să se înveţe credinţa. Era un ideal creştin după modelul sfinţilor Părinţi. Au venit însă comuniştii la putere, iar părintelui nu i s-a mai permis nimic, fiind chiar aruncat în temniţă.