Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Misteriosul „Stonehenge din Nord”

Misteriosul „Stonehenge din Nord”

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Cristina Zamfirescu - 06 Martie 2023

Un vast sit preistoric supranumit „Stonehenge din Nord” în virtutea similarităţilor sale cu celebrul şi enigmaticul complex neolitic s-a deschis la începutul lui februarie 2023 pentru public în nordul Angliei, după ce a fost preluat în patrimoniul naţional britanic, informează AFP. Thornborough Henges este un ansamblu alcătuit din trei structuri circulare aliniate, care datează din perioada 3500 î.Hr. până la 2500 î.Hr. Reprezintă unul dintre siturile cele mai vechi din ţară şi aminteşte de Stonehenge, situat în sud-vestul Angliei, înscris în Patrimoniul mondial UNESCO şi alcătuit dintr-o serie de pietre monumentale așezate în formă de cercuri, care atrag mii de persoane, mai ales cu prilejul solstiţiului. Potrivit Historic England, agenţia guvernamentală care administrează patrimoniul britanic, Thorn­borough Henges este „probabil cel mai important sit antic situat între Stonehenge (sud-vestul Angliei) şi insulele Orkney din Scoţia”. Vestigiile sunt vizibile în mare parte, dar n-au fost foarte bine conservate, zona fiind cultivată masiv pe parcursul anilor. De la înălţime, se disting, însă, în mod clar cercurile de mari dimensiuni. Potrivit cercetătorilor, situl era vizibil pe mai mulţi kilometri din orice direcţie. Cercurile ample, cu diametre de peste 200 de metri, au fost cu siguranţă locuri de adunare pentru ceremonii, dar au servit în mod egal şi ca spaţii de întâlnire şi pentru schimburi comerciale.