Monahismul românesc la începutul regimului „democrat popular” (LVII)

Cu toată politica sa rigidă în raporturile cu statul, patriarhul nu putea să ducă această luptă la nesfârşit cu un adversar hotărât să obţină ceea ce voia. Astfel, au fost multe cazuri de scoateri ale vieţuitorilor din mediul monahal, situaţii care au implicat o serie de probleme legate de noul domiciliu, locul de muncă şi comportamentul într‑o societate agresată de ateism, după cum aflăm din referatul împuternicitului de culte al regiunii Ploieşti, din 20 ianuarie 1960: „Până în primăvara anului 1959 au existat în regiunea Ploieşti un număr de 13 mănăstiri şi 4 schituri, toate aparţinând cultului ortodox. Dintre acestea, 6 mănăstiri au aparţinut de eparhia Buzăului, iar restul de 7 mănăstiri şi 4 schituri au aparţinut de Arhiepiscopia Bucureştilor. În urma măsurilor luate de conducerea cultului ortodox, au fost desfiinţate în cursul anului 1959: mănăstirea Podu Bulgarului, din raionul R. Sărat, eparhia Buzăului; mănăstirea Viforâta şi schitul Bunea din ambele din cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor. În prezent, în regiune mai sunt 11 mănăstiri şi 3 schituri.

Din informările tovarăşilor împuterniciţi de raioane şi din cele cunoscute la regiune, în mănăstirile şi schiturile existente nu se mai primesc noi persoane din viaţa civilă. Un aspect sesizat şi care a fost adus la cunoştinţa conducerii Departamentului la timpul cuvenit a fost acela că mai multe călugăriţe care fuseseră date afară din viaţa monahală în cursul anului 1959 s‑au adresat conducerii BOR ca să fie reprimite în mănăstiri. Ca urmare a răspunsului primit, fostele călugăriţe: Peregrina Ganea, Pricop Silvia şi Fevronia Spânu s‑au reîntors în mănăstirea Rogoz, din raionul R. Sărat.

Cu privire la plecarea din viaţa monahală a persoanelor prevăzute în tabelele respective pot fi prezentate două aspecte cu totul diferite:

a) conducerea eparhiei Buzăului a pus în vedere tuturor persoanelor prevăzute în tabele de a părăsi viaţa monahală şi s‑a urmărit respectarea dispoziţiilor date. Cu excepţia unor călugăriţe bolnave din cadrul mănăstirii Răteşti din raionul Buzău, toţi cei necorespunzători şi trecuţi pe tabele au fost daţi afară din viaţa monahală;

b) în cadrul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor s‑au petrecut lucrurile cu totul altfel. De la conducerea Arhiepiscopiei nu s‑au dat dispoziţii pentru ca personalul trecut pe tabele să plece din viaţa monahală. De exemplu, din mănăstirea Ghighiu trebuiau să plece în viaţa civilă 24 călugăriţe. Din numărul acesta, doar la 2 li s‑a comunicat să plece în viaţa civilă şi acestea s‑au conformat. Restul de 22 călugăriţe trecute pe tabele ca necorespunzătoare sunt menţinute şi în prezent în mănăstire. În schimb, conducerea Arhiepiscopiei a dat dispoziţii şi au plecat alte 4 călugăriţe care însă nu erau trecute pe tabelele iniţiale.

Din 20 călugăriţe, câte trebuiau să plece din mănăstirea Zamfira, tot din r. Ploieşti, s‑a dat dispoziţie şi au plecat doar 3 călugăriţe. După tabele, din mănăstirea Suzana trebuiau să plece 34 călugăriţe, de unde au plecat doar 4. Şi de aici au plecat 3 călugăriţe trecute pe tabele de conducerea Arhiepiscopiei şi care pe tabelele primite de noi de la Departament nu figurau. Aceeaşi situaţie se află şi la celelalte mănăstiri şi schituri din cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Despre persoanele plecate în viaţa civilă şi asupra situaţiei acestora, noi am mai informat conducerea Departamentului cu aspectele cunoscute. Arătăm şi de această dată că nu toţi cei daţi afară din mănăstiri au fost plasaţi în câmpul muncii, deoarece nici nu s‑a solicitat acest lucru organelor locale, i‑ar majoritatea s‑au stabilit şi lucrează în gospodăriile părinţilor. În cazurile când foştii călugări au cerut organelor locale să li se creeze condiţii de muncă, s‑au avut în vedere dispoziţiile date şi au fost sprijiniţi în a găsi un serviciu. Un caz nerezolvat încă de Sfatul Popular al raionului Buzău este cu fostul călugăr Bucur Mihai, care, deşi a cerut, nu a fost încadrat decât ca zilier la o unitate de vinificaţie şi a dat celui în cauză posibilitatea să se adreseze cu o reclamaţie în acest sens conducerii Departamentului. Situaţia acestuia este în discuţia organelor raionale la data actuală”. (Va urma)