Monahismul românesc la începutul regimului „democrat-popular” (XXXII)

În continuarea referatului cu pro­puneri întocmit la ordinul co­lo­nelului de Securitate Pavel Aranici în 1955, ajungem cu analizarea problemei monahis­mului românesc prin a treia soluție, care suna astfel: „Luarea unor măsuri menite pe de o parte să scoată masele de credincioși de sub influența mănăstirilor, iar pe de altă parte să se limiteze posibilitățile mănăstirilor de a recruta noi călugări, ar include următoarele măsuri:

a) Politice: intensificarea muncii organelor politice și obștești la sate. Pe această linie va trebui să se țină seama de faptul că întreprinderea la sate în momen­tul de față a unei campanii imediate și directe pentru com­baterea misticismului nu va da rezultate dorite; pentru a putea trece la aceasta este nevoie de o serioasă și susținută pregătire care să rezide din: cunoașterea fenomenelor naturii și explicarea lor clară, în măsura puterii de cuprindere a țărănimii. Să se accentueze asupra părților care demonstrează contradicții cu Biblia; explicarea fenomenelor sociale pe înțelesul țăranului mun­citor și sub aspectul inte­reselor lui; să se aleagă cu grijă filmele ce se rulează la căminele culturale sătești și la caravanele cinematografice și să se țină seama la alegerea acestora de influența religiei asupra unui în­semnat număr de țărani mun­citori; să se exploateze ca­zurile de imoralitate; să se acor­de o atenție deosebită delic­telor de drept comun săvârșite de călugări și călugărițe. Unele din aceste cazuri vor trebui să constituie chiar obiectul unor articole din presa locală. Numai în momentul în care această pregătire a creat condiții favo­rabile, să se treacă progresiv la com­baterea misticismului, fo­lo­sind exemple de pe plan local. Acolo unde este posibil, să se exploateze dorința unor călugări sau călugărițe de a ieși din mă­năstiri, asigurându-li-se condiții de muncă în sectorul de stat sau cooperatist, după care să fie uti­lizați, după o prealabilă pre­gătire, în combaterea misticismului.

b) Economice: limitarea pro­duc­ției cooperativelor și atelierelor din mănăstiri la necesitățile bisericii. Pentru a nu se produce însă perturbări în asigurarea sa­tisfacerii pieței, în special a celei externe (este vorba de atelierele de covoare care lucrează aproa­pe numai pentru piața externă), această limitare se va face pro­gresiv și numai în măsura constituirii de cooperative sau întreprinderi de stat similare, care să asigure cel puțin înlo­cui­rea produselor atelierelor și cooperativelor din mănăstire.

c) Administrative: să se ceară conducerii Bisericii Ortodoxe: completarea «Regulamentului pentru organizarea vieții mo­na­hale» în ceea ce privește vârsta celor care pot intra în mănăstiri. Să se considere vârsta minimă a celor care vor intra în mănăstiri de 30 sau 40 ani; să nu se mai admită sub nici o formă intrarea în mănăstiri a minorilor ca «frați», ucenici în ateliere sau elevi ai școlilor elementare ale mănăs­tirilor etc. Stareții sau călugării care vor admite aceasta să fie excluși din monahism; să ia măsuri eficace pentru stârpirea vagabondajului călugărilor, limi­tându-se la minimum deplasările călugărilor. Să nu se mai acorde concedii călugărilor și călugă­rițelor; să ceară circumscripțiilor sanitare din raza cărora fac par­te mănăstirile instituirea unor co­mi­sii care să facă vizitele medicale tuturor călugărilor și călugări­țe­lor; […] mănăstirile sau schi­turile cu un număr mai mic de 5 călugări sau călugărițe să fie treptat închise; să se închidă treptat școlile de toate felurile din cadrul mănăstirilor; numărul călugărilor care vor frecventa Institutele Teologice să nu fie mai mare de 2 de fiecare an; să fie scoase din cadrul adminis­tra­țiilor eparhiale elementele că­lugărești și înlocuite cu preoți de mir sau laici. Realizarea aces­tor măsuri pre­zintă următoarele avantaje: s-ar trece treptat la lichidarea in­flu­enței mănăstirilor asupra cre­dincioșilor; s-ar îm­pie­di­ca creșterea și s-ar ajunge chiar la scăderea continuă a numărului călugărilor și mă­nă­stir­ilor; sco­pul acestor măsuri nu va putea fi sesizat de credin­cioși, astfel că realizarea lor s-ar putea face fără dificultăți”. La capitolul de­za­van­ta­je se spunea că „realizarea acestor măsuri cere un timp mai îndelungat”. (Va urma)