O biografie despre mitropolitul Visarion Puiu

Despre mitropolitul Visarion Puiu s-a scris mult, dar nu îndeajuns pentru a înţelege activitatea şi personalitatea sa. Uneori s-a scris în mod subiectiv, alteori după o documentare deficitară. La rubrica noastră, în mai multe ocazii, am semnalat astfel de neajunsuri, pledând pentru o cercetare atentă şi obiectivă. Din această perspectivă s-au remarcat Gheorghe Vasilescu, Dumitru Stavarache şi preotul Eugen Drăgoi. Un alt demers pentru cunoaşterea vieţii marelui mitropolit s-a concretizat prin apariţia volumului „Mitropolitul Visarion Puiu: Viaţa şi opera sa bisericească“, semnat de protoiereul Ioan Lisnic, apărută la Editura Labirint, din Chişinău, în 2010, 145 p. Autorul face o delimitare a activităţii mitropolitului Visarion pe mai multe capitole: I. Studiile şi începutul activităţii bisericeşti; II. Director al Seminarului Teologic „Sfântul Andrei“ din Galaţi; III. Director al Seminarului Teologic din Chişinău şi exarh al mănăstirilor din Basarabia; IV. Slujirea arhierească în episcopiile Argeş şi Hotin; V. Mitropolit al Bucovinei. Şef al Misiunii ortodoxe din Transnistria; VI. Anii exilului. Fondator al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală. Din bibliografie reiese că autorul a consultat un important fond de carte şi documentar din Arhivele Naţionale ale Republicii Moldova şi Muzeul de Istorie şi Etnografie din Bălţi. Cu toate acestea, textul preotului Ioan Lisnic nu poate fi considerat mulţumitor, astfel încât să proiecteze o biografie obiectivă şi cuprinzătoare a mitropolitului Visarion Puiu. Poate că procesul de documentare ar fi trebuit să vizeze inclusiv arhivele din România, mai ales fondul personal „Visarion Puiu“ de la Arhivele Naţionale Istorice Centrale sau cel provenit de la Biblioteca românească din Freiburg, astăzi aflat în Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae“ de la Iaşi. De asemenea, considerăm că o parcurgere atentă a publicaţiilor bisericeşti din perioada interbelică din Basarabia, Vechiul Regat şi Bucovina ar fi adus un plus de informaţie atât de necesar în cunoaşterea activităţii ierarhului Visarion Puiu. E drept, autorul insistă pe activitatea lui Visarion Puiu în spaţiul basarabean, cu documente în special asupra perioadei de la seminarul din Chişinău. Totuşi, activitatea de ierarh la Argeş, dar mai ales la Hotin poate că merita o analiză mai atentă, şi nu doar o prezentare oficială a faptelor. Notăm că perioada Hotin a lui Visarion Puiu a fost una cu adânci semnificaţii politice în direcţia afirmării identităţii româneşti în această parte a Basarabiei. Sunt minimalizate sau chiar eludate unele secvenţe, precum ajutoarele acordate de Visarion Puiu celor care treceau Nistrul în încercarea de a scăpa de stăpânirea sovietică sau procesul de reformare a monahismului care s-a concretizat pe mai multe componente aşa cum marele ierarh încerca să sugereze înaltelor autorităţi bisericeşti de la nivelul întregii Biserici româneşti. Într-o prezentare la fel de generală este abordat subiectul păstoririi Mitropoliei Bucovinei, autorul oprindu-se asupra problemelor legate de Fondul forestier bisericesc şi reînfiinţarea Episcopiei Maramureşului. Pentru această perioadă nu regăsim prezentate şi analizate iniţiativele mitropolitului Visarion de închegare a unor relaţii interortodoxe şi interconfesionale şi sprijinul acordat comunităţilor româneşti de peste hotare. Episodul Transnistria este prezentat în lumina materialelor ştiinţifice editate până în prezent, cele câteva trimiteri în arhivele Republicii Moldova neavând nici un caracter de noutate. În mod vag este abordat capitolul dedicat exilului lui Visarion Puiu. Preotul Lisnic nu reuşeşte să concluzioneze asupra problemei implicării mitropolitului asupra evenimentului de la Zagreb, din august 1944, sau al implicării în guvernul legionar de la Viena. Lansează o serie de confuzii sau eludează aspecte, precum delegarea mitropolitului de către patriarhul Nicodim sau Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, despre activitatea depusă în eparhia înfiinţată de el sau chestiunea comuniunii euharistice atât de disputată în acea perioadă. De asemenea, autorul preia o serie de trimiteri la arhive, unele chiar în mod greşit, despre care nu are cunoştinţă. În concluzie, cartea preotului Ioan Lisnic este o încercare de proiectare a biografiei mitropolitului Visarion Puiu, în mare parte cu ajutorul studiilor şi articolelor publicate până acum, lipsită de o analizată coerentă şi de un plus de noutate aşa cum ar trebui să aibă orice demers ştiinţific de cunoaştere şi înţelegere a trecutului bisericesc recent.