O istorie religioasă a aromânilor (XIII)

Cu toate presiunile venite din partea grecilor, statistica bisericilor româneşti din comunităţile de români din Turcia europeană era încurajatoare. În septembrie-decembrie 1897, situaţia personalului clerical al bisericilor româneşti din Macedonia, Epir şi Albania era următoarea: Vlaho-Clisura, cu doi preoţi şi doi cântăreţi; Cruşova, cu trei preoţi şi doi cântăreţi, Gopeş, cu trei preoţi şi doi cântăreţi; Moloviştea, cu un preot şi un cântăreţ; Mirihova, cu un preot şi un cântăreţ; Veria-Selia, cu doi preoţi; Veria-Xirolivad, cu un preot; Fetiţa-Gramaticova, cu un preot; Hrupişte, cu un preot şi un cântăreţ; Huma, cu un preot; Oşani, cu un protopop, un iconom şi trei preoţi; Liumniţa, un preot; Birislav, cu doi preoţi şi un cântăreţ; Lugunţa, un preot şi doi cântăreţi; Livezi, un preot-iconom; Giumaia, un arhimandrit; Moscopole, un preot şi un cântăreţ; Şipsca, un preot; Nicea, un preot; Elbasan, un preot; Durazzo, un preot şi un iconom; Turia (Crana), un preot; Perivoli, un preot şi un cântăreţ; Avdela, un preot; Samarina, un preot; Ohrida, loc vacant de preot. Salariile preoţilor, care erau în număr de 35, variau între 20.000 şi 50.000 de lei, o excepţie fiind în cazul preotului Nicolae Cornătescu, din Cruşova, care, deţinând şi funcţia de preşedinte al comunităţii, avea salariul de 90.000 de lei. Cântăreţii aveau între 15.000 şi 20.000 de lei. În total pentru lunile septembrie şi până în decembrie 1897, statul român acordase subvenţii de 6.660 de lei.

Ulterior, între 1899 și 1901, statul român a bugetat pentru următoarele posturi de preoţi şi cântăreţi din comunităţile de aromâni din Turcia europeană: circumscripţia Salonic: Birislav şi Huma, cu câte doi preoţi şi un cântăreţ; Cupa, Poroia, Giumaia de Sus, Doliani, Veria Xirolivad şi Livezi, cu câte un preot, Fetiţa-Gramaticova şi Hrupişte, cu câte un preot şi un cântăreţ, Liumniţa şi Veria-Selia, cu câte doi preoţi, Lugunţa şi Vlaho-Clisura, cu câte doi preoţi şi doi cântăreţi, Oşani, cu cinci preoţi; circumscripţia Bitolia: Cociani cu Lipopelţi (o parohie) şi Perlepe cu câte un preot, Cruşova, cu doi preoţi şi doi cântăreţi, Gopeş cu trei preoţi, un cântăreţ şi doi preoţi pensionari, Moloviştea cu doi preoţi şi un cântăreţ, Murihova cu un preot şi un cântăreţ, Ohrida cu trei preoţi şi un cântăreţ; circumscripţia Epir: Avdela Grebena cu câte un preot şi un cântăreţ, Perivoli-Grebena, cu un preot-institutor şi un cântăreţ, Samarina Vlahoiani, cu un preot şi Turia (Crana) cu câte un preot şi un cântăreţ; circumscripţia Albania: Covaia şi Durazzo cu câte doi preoţi, Elbasan, Moscopole, Nicea, Pleasa, Şipsca şi Berat, cu câte un preot. În total erau 55 de salarii şi pensii de preot, dar care nu au fost permanent ocupate în această perioadă, multe din posturi fiind vacante. Comparativ cu anul 1897, numărul posturilor de preoţi crescuse cu 20.

Situaţia s-a schimbat la reforma învăţământului declanşată în România de ministrul Instrucţiunii Publice Spiru Haret, care avea să aducă un suflu nou în şcolile şi bisericile din Balcani. Mai întâi, în 1902, ministrul Spiru Haret a desfiinţat Inspectoratul general al şcolilor şi bisericilor din vremea guvernării conservatoare, în locul său înfiinţând tot un organism al guvernului român, cu titulatura de Administraţia şcolilor şi bisericilor, condus de G.C. Ionescu. Măsura ministrului român era motivată de conflictul care izbucnise între Apostol Mărgărit şi o parte a personalului didactic, declanşat tot în timpul guvernării conservatoare, dar şi pentru o eficientizare a activităţii educative şi bisericeşti în contextul reformelor din ţară. În urma modificărilor întreprinse de Spiru Haret, între 1903 și 1904, pentru românii din Peninsula Balcanică se slujea în limba maternă în următoarele biserici: Pleasa, Nicea, Şipsca, Elbasan şi Moscopole în circumscripţia Albania, deservite de 5 preoţi; Cruşova, Gopeş, Hrupiştea, Ohrida, Vlaho-Clisura în circumscripţia Bitolia, deservite de 11 preoţi; Avdela-Grebena, Perivoli-Grebena şi Turia în circumscripţia Epir, deservite de 5 preoţi; Doliani, Liumniţa, Huma, Lunguţa, Oşani, Murihova, Livezi, Cupa şi Fetiţa în circumscripţia Salonic, deservite de 22 de preoţi. În total erau 43 de preoţi salarizaţi de statul român, într-un buget care prevedea inclusiv bursele acordate în ţară şi care se însuma la 335.000 de lei. (Va urma)