O istorie religioasă a aromânilor (XVI)

Cu toate campaniile insurgenţilor greci operate împotriva aromânilor, situaţia statistică a locaşurilor de cult aromâne, în 1912, în Turcia europeană (Albania, Macedonia şi nordul Greciei de astăzi) era următoarea: în circumscripţia Bitolia, oraşul Bitolia avea o biserică, cu 3 preoţi, 4 cântăreţi; Cruşova, Gopeş, Paticina şi Vlaho‑Clisura, cu câte o biserică, 1 preot şi un cântăreţ; Molovişte şi Nevesca, cu câte o biserică, un preot, doi cântăreţi; Ohrida, o biserică, doi preoţi, doi cântăreţi; Resna, cu o biserică şi un preot, fără cântăreţ; circumscripţia Coriţa, cu parohiile Coriţa, cu o biserică, un preot şi doi cântăreţi; apoi Pleasa, Nicea şi Hrupişte, cu câte o biserică, un preot şi un cântăreţ, iar Lanca şi Şipsca, cu câte o biserică, un preot şi cântăreţ lipsă; circumscripţia Berat, cu parohiile Grabova şi Elbasan, cu câte o biserică, doi preoţi şi doi cântăreţi; circumscripţia Grebena, cu parohiile Avdela şi Turia, cu câte o biserică, un preot şi un cântăreţ; apoi Avdela‑Grebena, cu o biserică, un preot şi doi cântăreţi; Perivoli, cu o biserică, fără preot şi un cântăreţ; Perivoli‑Grebena, cu o biserică, doi preoţi şi fără cântăreţ; circumscripţia Salonic, cu parohiile Salonic, cu o biserică, un preot şi 14 cântăreţi; Cândrova, Doliani, Poroi, Petrici şi Veria‑Marusha, cu câte o biserică, un preot şi fără cântăreţ; Fetiţa şi Veria‑Xirolivad, cu câte o biserică, un preot şi un cântăreţ; Giumaia de Sus, cu o biserică, doi preoţi şi un cântăreţ; Veria‑Selia, cu o biserică, trei preoţi şi un cântăreţ; Vodena cu o biserică, fără preot şi cântăreţ; circumscripţia Ghevgheli, cu parohiile Birislav, Cupa, Huma şi Tzarna‑Reca, cu câte o biserică, un preot şi doi cântăreţi; Ghevgheli, cu o biserică, un preot şi fără cântăreţ; Livezi, cu o biserică, patru preoţi şi trei cântăreţi; Liuminiţa şi Lugunţa, cu câte o biserică, doi preoţi şi doi cântăreţi, şi Oşani, cu o biserică, patru preoţi şi patru cântăreţi; circumscripţia Usküb (Skopje), cu parohiile Coceani, Cumanovo şi Usküb, cu câte o biserică, un preot şi un cântăreţ, şi Koprulu (Veles), cu o biserică, fără preot şi un cântăreţ; circumscripţia Ianina, cu Parohia Laca, cu o biserică, un preot şi fără cântăreţ. În total erau 47 de biserici, 61 de preoţi şi 70 de cântăreţi.

În pragul declanşării Războiului Balcanic, în 1912, bandele de antarţi, apoi trupele regulate greceşti, întreprindeau campanii numeroase în zona Mace­doniei, vilaetele Salonic şi Ianina, în scopul determinării populaţiei locale de a se revolta împotriva statului turc şi pentru alipirea provinciei la Grecia. În timpul acestor campanii, românii au avut de suferit, atât pentru faptul că refuzau să accepte educaţia şi cultul în limba greacă, dar şi pentru faptul că se considerau supuşi turci. Alături de institutorii şi personalităţile din comunităţile de români, de suferit au avut şi preoţii cu bisericile în care slujeau. De pildă, biserica românească din Veria a fost jefuită, i s‑a luat clopotul pentru a fi dus la biserica grecească, după ce preotul Gheorghe a fost obligat să predea cheile; la biserica din Doliani au fost trimişi preoţi greci, în locul românilor; biserica şi şcoala din satul Turia au fost confiscate prin forţă şi intimidare şi date localnicilor greci, iar preotul român, torturat pentru a se duce de „bunăvoie” la Mitropolitul de Grebena şi a‑i cere iertare, după cum aflăm din declaraţiile unor martori oculari către ministrul român al instrucţiunii: „Prima lor grijă (a antarţilor, n.n.) a fost să ne ocupe biserica, unde s‑a oficiat Liturghia cu preoţi greci pentru victoria armatelor greceşti. După terminarea Liturghiei au scos afară din Biserică toate cărţile bisericeşti în limba română şi le‑au ars. Pe urmă s‑au împrăştiat prin comună, dându‑se la chefuri şi orgii, terorizându‑i pe români şi umblând să le găsească pe institutoarele române şi fetele românilor ca să le necinstească”. (Va urma)