Părintele Alexandru Orăşanu în temniţa comunistă

Părintele Alexandru Orăşanu s-a născut la 17 noiembrie 1914 în localitatea teleormăneană Turnu Măgurele. După şcoala primară (1921-1925) şi liceul (1925-1927) din localitatea natală, tânărul Orăşanu s-a înscris la Seminarul Teologic din Câmpulung Muscel. Din 1934, continuă seminarul la Curtea de Argeş, pe care îl termină doi ani mai târziu. Chiar dacă îşi întemeiază o familie, din 1937 urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Chişinău. În perioada refugiului facultăţii la Iaşi (1940-1941), viitorul preot Orăşanu cunoaşte o primă interacţiune nefericită cu mediul politic. Deoarece nu se înscrisese în rândurile Mişcării Legionare, conducerea facultăţii refuză să-i semneze carnetul de student cu frecvenţa în primul semestru al ultimului an de studii. Acceptă înregimentarea politică, doar pentru a-şi finaliza studiile teologice. În ianuarie 1941, este angajat cantor bisericesc la Parohia Moşteni, din comuna Furculeşti, judeţul Teleorman, în satul natal al soţiei. Un an mai târziu este numit preot în aceeaşi parohie, iar în anul următor, recunoscut de către Subsecretariatul de Stat pentru Culte.

Puţinele date din dosarul penal pe care l-am consultat în arhivele Securităţii nu oferă informaţii asupra parcursului biografic şi pastoral-misionar al părintelui Alexandru Orăşanu.

Următorul moment biografic este marcat prin arestarea lui la 12 ianuarie 1952. Era învinuit pentru ajutorul dat unui fugar, membru al unui grup de rezistenţă anticomunistă din ţinutul Argeşului, Dumitru Danciu, pe care îl cunoscuse încă din 1945. Deoarece Danciu era considerat legionar, organele represive au încercat să-i găsească preotului Orăşanu învinuirea de „activitate legionară”. În fapt, cum de altfel este menţionat aproape obsesiv în documentele Securităţii, inclusiv fişele matricole, în 1948, părintele Orăşanu oferise acestui Dumitru Danciu suma de 200 de lei şi 5 kg făină de grâu. Spre sfârşitul anului 1948, tot Danciu primise de la părintele Orăşanu suma de 250 de lei, acesta din urmă strângând ajutoare de la diferite cunoştinţe din satul Moşteni.

Un an mai târziu, Dumitru Danciu este arestat, dar despre părintele Orăşanu organele Securităţii află abia în 1952. Astfel, prin Sentinţa nr. 127 din 17 octombrie 1952 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele Orăşanu primeşte o condamnare de şapte ani închisoare corecţională pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Părintele face recurs, prin Decizia nr. 290 din 27 mai 1953 a Tribunalului Militar pentru unităţile MAI, fiindu-i redusă pedeapsa la cinci ani închisoare corecţională. Cunoaşte penitenciarele de la Jilava (1952 şi mai 1955) şi Aiud (martie 1954), dar şi colonia de muncă de la Baia Sprie (noiembrie 1952). În 1955 beneficiază de graţiere prin Decretul nr. 421/1955. Astfel, la 9 noiembrie 1955 este eliberat din Penitenciarul Aiud, reîntorcându-se în mijlocul familiei sale de la Moşteni.