Părintele Cornel Dascăl din Arpaşu de Jos, Făgăraş, în temniţa comunistă

S-a născut la 9 ianuarie 1916 în Cluj. După şcoala primară şi secundară, în 1936, tânărul Dascăl s-a înscris la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1940. La 15 iunie 1941, este hirotonit diacon, iar la 2 octombrie 1942, preot pe seama Parohiei Lepindea, comuna Bahnea, judeţul Mureş. În 1946, timp de câteva luni, îl găzduieşte pe profesorul Nichifor Crainic, aflat în urmărirea autorităţilor comuniste. Ulterior, Crainic a plecat la preotul din Icland, Matei Moruşca. Pentru a nu-şi pune familia în primejdie, la 1 noiembrie 1947, părintele Dascăl reuşeşte să se transfere la Parohia Arpaşu de Jos din judeţul Făgăraş. Aici, inevitabil intră în legătură cu luptătorii din munţi, căutaţi mai ales de trupele de Securitate. Îi ajută inclusiv pe învăţătorul Olimpiu Borzea, care coagulase un grup de sprijin, şi pe preotul Dumitru Ghindea, care devenise duhovnicul luptătorilor din munţi. Pe Borzea îl cunoştea din perioada studenţiei, când acesta era secretar, iar el, economul Şcolii Normale din Sibiu. La începutul lui martie 1955, sub legenda chemării la conducerea de raion, din gara Făgăraş părintele Dascăl este ridicat şi trimis în ancheta Securităţii. Părintele se gândea că va fi cercetat asupra eforturilor sale de zidire a noii biserici până la turle, pentru care avusese o serie de relaţii tensionate cu autorităţile locale, dar se bucura de susţinerea necondiţionată a credincioşilor. Este interogat asupra legăturilor pe care le avusese cu profesorul Nichifor Crainic. La puţin timp este eliberat, revenind astfel în parohia sa. Tot în martie 1955 fusese arestat şi Olimpiu Borzea, bănuit de Securitate pentru legături cu luptătorii din munţi. Supus la torturi fizice, învăţătorul nu divulgă numele susţinătorilor, încât la puţin timp este eliberat. Conştient că oricând Securitatea poate afla asupra legăturilor pe care le avea cu anticomuniştii din munţi, în martie 1955, Borzea îl vizitează pe părintele Dascăl pentru a se spovedi şi împărtăşi, mai ales că se afla în Postul Sfintelor Paşti. Totodată, Borzea l-a rugat pe mai vechiul său prieten să facă slujbe de pomenire pentru doi luptători care fuseseră împuşcaţi de Securitate.

Securitatea află de relaţiile celor doi, încât la 9 decembrie 1956 trece la arestarea părintelui Dascăl. Este anchetat la Securitatea din Braşov asupra relaţiei cu Nichifor Crainic şi Olimpiu Borzea. Refuză să facă declaraţii asupra celor primite la spovedania lui Olimpiu Borzea, iar când presiunea asupra sa devine insuportabilă se exprimă evaziv. Din aceste motive este trimis în justiţie într-un lot format din 17 inculpaţi, toţi susţinători ai grupului de rezistenţă anticomunistă condus de Ion Gavrilă. Prin Sentinţa nr. 1370 din 2 august 1957 a Tribunalului Militar Cluj, în deplasare la Sibiu, părintele Dascăl a fost condamnat la 10 ani de temniţă grea, pentru „nedenunţarea crimei de constituire în bandă în scop terorist” (Decret nr. 199/1950). A cunoscut închisorile de la Braşov, Sibiu (mai 1957) şi Gherla (1958), apoi lagărele de muncă de la Salcia (octombrie 1959 şi aprilie 1960), Periprava (decembrie 1959 şi mai 1962) şi Giurgeni (aprilie 1962 şi mai 1963). La 23 februarie 1958, în Penitenciarul Gherla „a fost găsit făcând slujbă şi cântare cu toţi deţinuţii”. Pentru această faptă a primit „7 zile de izolare”. A fost eliberat la 22 iunie 1964 din lagărul de la Giurgeni. La 1 septembrie 1964 a fost reîncadrat la Parohia Cornăţelu, iar la 1 noiembrie 1969 s-a transferat la Sebeşul de Jos, ambele din judeţul Sibiu.