Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Părintele Dionisie Bucur din Crihalma în temniţa comunistă

Părintele Dionisie Bucur din Crihalma în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 16 Mai, 2016

S-a născut la 18 mai 1890 în familia preotului Gheorghe Bucur din Crihalma, judeţul Făgăraş. După patru clase primare în satul natal şi alte trei în Veneţia de Jos, tânărul Bucur s-a înscris la Liceul de băieţi „Andrei Şaguna” din Braşov. Mai apoi a studiat la Institutul Teologic-Pedagogic şi la Şcoala de învăţători, ambele din Sibiu. La 1 septembrie 1913 este ales şi numit învăţător la Şcoala Primară din Mateiaş, judeţul Braşov, iar un an mai târziu, în satul natal. Tot în 1914 este ales preot, slujind astfel alături de tatăl său în biserica în care cunoscuse Botezul creştin. A fost un intelectual respectat, atât pentru prestanţa sa de la Altar, cât şi pentru dăruirea de care a dat ­dovadă faţă de satul natal. El a fost cel care a iniţiat şi reuşit construirea unui pod peste râul Olt, a ridicat un cămin cultural, a înfiinţat un târg comunal şi s-a implicat în alte proiecte gospodăreşti. A avut preocupări literare, scriind piese de teatru, care mai apoi au fost jucate de către elevii din localitate şi a alcătuit prima monografie a aşezării natale (1950). Deşi nu era adeptul politicianismului, la insistenţele unor colegi de liceu, în 1927, părintele Dionisie Bucur a intrat în rândurile partidului condus de scriitorul Octavian Goga, fără însă a depune o activitate intensă.

La 9 iulie 1952, părintele Dionisie Bucur era ridicat de Securitate şi trimis în arestul din Braşov (în vremea aceea, „Oraşul Stalin”). Nu era prima arestare din familia părintelui Bucur. Unul dintre fiii săi, Mircea Bucur, inginer agronom, fusese arestat în anul 1948 şi condamnat la patru ani temniţă grea pentru că ajutase cu bani pe un „duşman al poporului”, membru într-o organizaţie anticomunistă. Tot în 1952, la 13 martie, un alt fiu al său, Mircea Bucur, locotenent-major şi medic la unitatea de aviaţie din Braşov, fugise în Iugoslavia. Se pare că a fost motivul pentru care Securitatea a trecut la arestarea părintelui Bucur şi a familiei sale. El a trecut prin arestul Securităţii din Braşov, unde a şi fost anchetat, însă familia a cunoscut un domiciliu obligatoriu la Greci, regiunea Galaţi. De altfel, după detenţia de la Braşov, părintele a fost trimis în domiciliu obligatoriu la Răchitoasa, regiunea Bârlad, apoi sub acelaşi regim, alături de familia sa, în localitatea băcăuană Podu Turcului. Din acest motiv, în septembrie 1955, părintele Alexandru Brotea a înaintat un memoriu către Patriarhul Justinian în care arăta suferinţele părintelui Bucur şi ale familiei sale, rugând pentru o intervenţie la Ministerul Afacerilor Interne în vederea eliberării. Patriarhul trimite memoriul ministrului afacerilor interne rugând o reconsiderare a cazului. La 27 septembrie 1955, părintele Bucur şi familia sa au fost eliberaţi din domiciliul forţat, întorcându-se astfel în satul făgărăşean. Părintele Dionisie Bucur a slujit la Crihalma până în 1965.