Chiar şi după 82 de ani, analizarea evenimentelor premergătoare zilei de 23 august 1944 este un proces dificil pentru că imediat după producerea lor au apărut versiuni diferite de prezentare a acestora. Dincolo de
Părintele Ilie Imbrescu, mărturisitor al credinţei ortodoxe
La 19 noiembrie 1949, într-o celulă din Penitenciarul Aiud, trecea la cele veşnice preotul Ilie Imbrescu.
Trei zile mai târziu, familia sa era anunţată de autorităţile comuniste. La 2 februarie 1949, preotul martir luase legătura cu soţia sa pe calea corespondenţei, solicitând diverse alimente, haine şi medicamente necesare, încheind cu: "Altceva, deocamdată nimic, până nu îţi cer în mod expres". Au fost ultimele rânduri către familie. Dar, în temniţă, slujitorul altarului îşi mărturisise credinţa în Hristos, prin poezia care o scrisese pe bucăţile de hârtie care circulau prin penitenciar: "Cred, Doamne-ajută necredinţei mele!/Agonisitu-mi-am blestem şi chin./ Nici un păcat să nu mă mai înşele,/ Iisuse, după mila Ta m-aţin./ Cred, Doamne, ajută necredinţei mele! Amin".



.jpg)