Unirea Principatelor a fost un act deopotrivă intern și internațional, ea realizându-se prin voința românilor, aprobată și recunoscută treptat de marile puteri. Ea nu vine de nicăieri ca să meargă spre
Părintele Ilie Imbrescu, mărturisitor al credinţei ortodoxe
La 19 noiembrie 1949, într-o celulă din Penitenciarul Aiud, trecea la cele veşnice preotul Ilie Imbrescu.
Trei zile mai târziu, familia sa era anunţată de autorităţile comuniste. La 2 februarie 1949, preotul martir luase legătura cu soţia sa pe calea corespondenţei, solicitând diverse alimente, haine şi medicamente necesare, încheind cu: "Altceva, deocamdată nimic, până nu îţi cer în mod expres". Au fost ultimele rânduri către familie. Dar, în temniţă, slujitorul altarului îşi mărturisise credinţa în Hristos, prin poezia care o scrisese pe bucăţile de hârtie care circulau prin penitenciar: "Cred, Doamne-ajută necredinţei mele!/Agonisitu-mi-am blestem şi chin./ Nici un păcat să nu mă mai înşele,/ Iisuse, după mila Ta m-aţin./ Cred, Doamne, ajută necredinţei mele! Amin".


