Părintele Ion Postelnicescu în temniţa comunistă

În perioada interbelică, Ion Postelnicescu reprezenta unul dintre vârfurile elitei piteştene, atât în plan bisericesc, cât şi politic. După instalarea regimului comunist, părintele Postelnicescu avea să fie tot mai marginalizat, atât din cauza trecutului, cât mai ales a originii sociale. Ion Postelnicescu s-a născut la 13 martie 1884 în familia preotului Vasile Postelnicescu din localitatea argeşeană Moşoaia. După absolvirea studiilor de teologie şi drept, la 4 noiembrie 1907 tânărul Ion Postelnicescu este hirotonit diacon pe seama Parohiei „Sfântul Gheorghe“ din Piteşti. Ulterior, la 15 mai 1923 este hirotonit preot pe seama Bisericii „Sfânta Vineri“ din Piteşti, unde va sluji până la arestare. După 1929 devine membru al Partidului Naţional Ţărănesc, treptat ajungând unul din liderii locali, în componenţa comitetului judeţean şi în delegaţia permanentă. Era un apropiat al omului politic Ion Mihalache. De altfel, prestigiul de care se bucură îl recomandă pentru postul de consilier de drept al comunei urbane Piteşti. Depune o activitate culturală şi educativă intensă. Este membru fondator al Societăţii culturale „Argeşul“ şi profesor de religie la Liceul de fete „Ion şi Sevastiţa Vasilescu“ (azi „Zinca Golescu“) din Piteşti. În plan bisericesc, zideşte o impozantă casă parohială şi exercită funcţia de protopop de Argeş (1932-1934, 1939-1940). După instalarea regimului comunist, părintele Postelnicescu se retrage din viaţa politică, ducând numai o activitate bisericească. Deşi iese la pensie pentru limită de vârstă, slujeşte în continuare în biserica în care pusese mult suflet. Din cauza trecutului său politic, la 13 august 1952 este reţinut de Securitatea din Piteşti şi anchetat. Vârsta înaintată, însă, a reprezentat motivul eliberării sale după trei luni de carceră. Revine în parohie, în sânul familiei şi al credincioşilor săi. Are legături cu vechi cunoştinţe interbelice, din fosta elită piteşteană, dar mai ales cu poetul Vasile Militaru. Astfel de întâlniri intră în atenţia Securităţii care se pregătea de un nou val de arestări după revoluţia de la Budapesta din 1956. Încep arestările cu membrii fostei elite piteştene, printre care un avocat şi un fost magistrat. În anchetele de la Securitate se pronunţă numele celor doi: Vasile Militaru şi Ion Postelnicescu, alături de alţi piteşteni. La 8 ianuarie 1959, Ion Postelnicescu este arestat de Securitate şi i se percheziţionează casa. În anchetă este acuzat că, în întâlnirile pe care le avea, asculta posturile occidentale de radio, după care „discuta duşmănos“ în speranţa schimbării regimului politic. În anchetă, părintele recunoaşte trecutul său politic, însă refuză categoric să recunoască acuzaţiile care i se aduc. Aceeaşi atitudine a avut-o la proces, care s-a judecat la Tribunalul Militar Craiova. Cu toate acestea, la 20 iunie 1959, prin Sentinţa nr. 390 este condamnat la 22 ani temniţă grea, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“ în formă agravantă. În aceeaşi zi este transferat la penitenciarul din Ocnele Mari, apoi la 10 iulie la Jilava. Încă din timpul arestului de la Piteşti, medicii semnalau suferinţe trupeşti ale părintelui Postelnicescu. Au fost ignorate, fiindcă părintele era vizat pentru o condamnare la ani grei de puşcărie. La internarea la Jilava, potrivit unui martor, părintele era bolnav „într-o stare avansată“. După şase zile i s-a administrat un tratament în condiţiile de detenţie, însă fără succes. În data de 16 iulie 1959, în penitenciarul Jilava, ora 16.00, părintele Ion Postelnicescu a decedat. Abia după patru zile Procuratura din Bucureşti a dispus înhumarea părintelui.