Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
10 Mai, 2026
Părintele Ioniţă Diaconescu în temniţa comunistă
A fost unul dintre miile de preoţi arestaţi de autorităţile comuniste în luna august 1952, în celebra noapte a Adormirii Maicii Domnului, numai pentru faptul că în perioada interbelică fusese membru al unui partid politic. S-a născut la 3 iunie 1899 în Bogheşti, fostul judeţ Tecuci, în familia unor agricultori harnici. După clasele primare urmate în satul natal, în 1915 tânărul Diaconescu s-a înscris la Seminarul Teologic din Huşi.
L-a finalizat în 1923, un an mai târziu fiind hirotonit preot şi numit pe seama Parohiei Gohor, din judeţul natal. În perioada interbelică a fost membru al partidului condus de Alexandru Averescu, cel care iniţiase împroprietărirea ţăranilor cu pământ după Războiul de Reîntregire. După dispariţia acestui partid, părintele Diaconescu s-a înscris în organizaţia politică condusă de Octavian Goga, în 1938 fiind chiar membru al Comitetului judeţean Tecuci. După război, părintele Diaconescu a devenit membru al Frontului Plugarilor, până în 1947, când a refuzat să mai fie înregimentat politic. În timpul valului de arestări din 15/16 august 1952, pe fondul consolidării la vârful PMR a liderului Gheorghiu-Dej, părintele Ioniţă Diaconescu a fost arestat şi trimis în arestul Securităţii din Bârlad. Înaintea arestării, organele de Securitate îl urmăriseră informativ pe părintele Diaconescu în scopul trimiterii în justiţie. Autorităţile încercau să-l învinuiască de deturnare de fonduri la biserica pe care o ridica în localitate, că refuză să între în gospodăria colectivă, mai ales că deţinea o suprafaţă arabilă mare, şi că refuză să predea cotele agricole la timp. Ancheta informativă nu a dat rezultatele scontate, mai ales pentru faptul că cei mai mulţi din Gohor refuzau să ofere informaţii care puteau periclita poziţia preotului. Cu toate acestea, la 15 septembrie, părintele a fost anchetat la Securitatea din Bârlad, pentru ca la 9 octombrie 1952, prin hotărârea unei comisii a Ministerului Afacerilor Interne, să fie trimis în colonie de muncă pentru 60 de luni. De la Bârlad, părintele a fost transportat la Penitenciarul Văcăreşti, mai apoi la Capul Midia, la muncă forţată. A fost eliberat la 5 septembrie 1953, revenind la parohie.
.jpg)
