Părintele Nicolae Chiorcea în ancheta Securităţii

Arestările declanşate de autorităţile comuniste în aprilie şi august 1952 au pus capăt primului val de arestări din primul deceniu al regimului „democrat-popular“. În această etapă au fost arestaţi cei care deţinuseră o funcţie locală într-un partid istoric, de cele mai multe Securitatea operând identificările după listele întocmite în arhiva fostei Siguranţe. Mulţi dintre cei arestaţi au fost preoţi, care în trecut făcuseră mai mult sau mai puţin politică, unii acceptând să aibă funcţii politice numai pentru faptul că reprezentau elita locală şi fără a duce o politică militantă. Unul dintre aceştia a fost părintele Nicolae Chiorcea, care în baza unei simple liste întocmite de lucrători ai Securităţii în arhiva fostei Siguranţe, la 16 august 1952 era arestat şi trimis în ancheta organelor de represiune. Nicolae Chiorcea s-a născut la 31 august 1906 în familia unui agricultor harnic din localitatea vrânceană Valea Seacă. Între 1915 şi 1919 a urmat şcoala primară din satul natal, între 1921 şi 1928 Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe“ din Roman, apoi cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, unde a obţinut diploma de licenţă în anul 1934. Încă din 1931 este hirotonit preot pe seama unei parohii din Mărăşeşti, unde slujeşte doar un an, pentru a se transfera la Cucova, lângă Adjud. În dorinţa de a fi lângă părinţii săi, la 13 aprilie 1943 s-a transferat în localitatea natală. Deşi avea studii, pe care le continua la Cernăuţi, părintelui Chiorcea i s-a condiţionat numirea ca preot în 1931 cu intrarea în rândurile Partidului Liberal. După 23 august 1944 a acceptat să devină membru al Comitetului judeţean al PNL, însă fără a milita. Din acest motiv, pe 16 august 1952 este arestat de Securitate, după cum avea să declare un an mai târziu la ancheta unei comisii a Ministerului Afacerilor Interne şi să denunţe abuzurile (probabil o parte, cât i s-a permis să declare) la care fusese supus: „În ceea ce priveşte declaraţia semnată la oficiul de Securitate din Bârlad în 1952 nu este reală, decât în punctele ce coincid cu prezenta, restul fiind recunoscut sub presiune morală şi fizică (fără a fi lovit) prin următoarele: Am fost luat în cercetare după-amiază, izolat şi ţinut în picioare toată noaptea într-o cameră, singur; a doua zi, luat din nou în cercetare, după care am fost băgat în beciul penitenciarului, de unde seara am fost transportat la Securitate, unde am fost ţinut până după miezul nopţii, când am fost introdus într-un birou unde am adormit. A doua zi (a treia) am fost reluat în cercetare de un alt domn ofiţer de Securitate, când am dat declaraţia aflată la dosar. În acest timp am fost ţinut nemâncat (peste 40 ore) şi supus presiunii morale prin înjurături şi ameninţări făcute de primul domn ofiţer anchetator“. Astfel, în 1952, părintele Chiorcea primea o detenţie administrativă de 60 de luni, care un an mai târziu avea să fie redusă la 24 luni. A cunoscut coloniile de muncă de la Midia (noiembrie 1952 - iulie 1953) şi Oneşti (august 1953 - iunie 1954). A fost eliberat la 5 iunie 1954 din colonia Oneşti.