Părintele Pavel Taşcă din Corod, județul Galaţi, în temniţa comunistă

Un alt cleric necunoscut în istoriografia bisericească postdecembristă este preotul Pavel Taşcă. Acesta s-a născut la 14 august 1910 în localitatea Corod, judeţul Galaţi. După absolvirea Seminarului Teologic şi a Facultăţii de Teologie (1932), ambele din Chişinău, tânărul Taşcă a primit darul Preoţiei. Cu sprijinul prefectului liberal de Tecuci, Nicolae Teodorescu, Pavel Taşcă a ajuns să slujească în apropierea satului natal, în localitatea Blânzi (fostul judeţ Tecuci). Din acest motiv, a militat în rândurile Partidului Naţional Liberal din localitatea în care slujea. La 18 noiembrie 1952 este arestat pentru omisiune de denunţ. În fapt, preotul Taşcă a ştiut de faptul că, în perioada ianuarie-octombrie 1947, părinţii săi îl ţineau ascuns pe fratele său, Ion Taşcă, căutat de autorităţi. Totodată, periodic i-a oferit fugarului alimente şi alte bunuri de subzistenţă. Preotul Taşcă este anchetat la Securitatea Regiunii Bârlad, apoi transportat la Securitatea din Iaşi. Prin Sentinţa nr. 401 din 20 mai 1953 a Tribunalului Militar Iaşi este condamnat la 18 ani muncă silnică pentru infracţiunea de „crimă de constituire în bande teroriste”. Face recurs, care este admis de Tribunalul Militar pentru Uni­tă­ţile MAI pentru netemeinicia încadrării juridice. Cunoaşte închisorile de la Iaşi (martie 1953 şi martie 1954), Piteşti (august 1953) şi Jilava (iunie 1953). În urma încheierii Tribunalului Militar Iaşi, este achitat, iar apoi, la 23 iunie 1954, eliberat. Preotul Taşcă revine în parohie, purtând stig­matul de „duşman al po­porului”, iar pentru auto­ri­tă­ţile comuniste constituind un pericol constant la adresa regimului. Din acest motiv, atunci când s-au căutat vino­vaţii pentru eşecul întovărăşirii agricole, preotul Taşcă a figurat printre cei vizaţi. Astfel, la 4 noiembrie 1958 era arestat din nou, într-un lot format din 31 de persoane din localităţile Corod şi Matca. Ancheta s-a desfăşurat la Securitatea din Galaţi, fiind interogat asupra activităţii politice interbelice şi asupra motivelor care au determinat prima detenţie. Pentru Securitate, Pavel Taşcă făcea parte dintr-o conspiraţie legionară care activa împotriva procesului de colectivizare din cele două localităţi. Preotul Taşcă a refuzat constant să recunoască vreo apartenenţă legionară înainte şi după 23 august 1944. Însă, pentru Securitate, realitatea era mult mai complicată. Preotul Taşcă era considerat membrul unei conspiraţii legionare care s-ar fi închegat în timpul primei detenţii, mai ales atunci când era transportat între penitenciare şi la procese. De asemenea, a mai fost anchetat asupra unor tipărituri găsite la percheziţia din 1958, precum o revista iehovistă, `Turnul de veghe”, luată de la o familie de credincioşi în 1946, sau „Calendarul naţionalistului” din 1938. La proces nu a recunoscut nimic, nici vreo apartenenţă legionară, nici că ar fi primit instrucţiuni sau că ar fi dat „ajutor legionar”. Prin Sentinţa nr. 149 din 25 martie 1959 a Tribunalului Militar Constanţa, preotul Taşcă a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A cerut recurs, în memoriul său arătând cum acuzaţiile „sunt întru totul şi absolut identice” cu faptele pentru care fusese judecat la 20 mai 1953. I se respinge recursul. Abia la 19 iunie 1963, prin încheierea Tribunalului Militar Constanţa, pedeapsa la muncă silnică i-a fost com­putată şi pe perioada primei detenţii. A cunoscut închisorile de la Galaţi (1959), Aiud (1959) şi lagărul de muncă de la Salcia (mai 1963). A fost eliberat la 1 august 1964 de la Ostrov.