Părintele Traian Moşic în temniţa comunistă

S-a născut la 14 iunie 1909, în familia unor oameni harnici din Petrila-Lonea, judeţul Hunedoara. După şcoala primară din Petroşani, între 1927 şi 1931, tânărul Traian Moşic a urmat Seminarul Teologic din Sibiu, apoi academiile din Oradea (1931-1933) şi Sibiu (1933-1935). La 14 iunie 1936 a fost hirotonit diacon de către arhiereul Vasile Stan în capela mitropolitană. A doua zi a fost hirotonit preot în Catedrala mitropolitană de către noul chiriarh al Clujului, episcopul Nicolae Colan. A fost numit slujitor la Dâlja Mare şi Măleia, filii care aparţineau nou-înfiinţatei Parohii Petroşani II, profesor de religie la şcolile elementare şi de ucenici din Petroşani şi confesor al penitenciarului din aceeaşi localitate. Din 1939 a slujit la Biserica "Sfântul Nicolae" a Parohiei Petroşani II, alături de preotul Ioan Duma, protopop de Valea Jiului. În acest timp a reparat vechile lăcaşuri de cult din Dâlja Mare şi Măleia şi a contribuit la ridicarea Bisericii parohiale "Sfântul Nicolae". Prin activitatea sa de slujitor şi profesor, de publicist la periodicele regionale şi bisericeşti ("Avântul", "Plaiuri hunedorene" - revista învăţământului şi "Telegraful Român"), părintele Traian Moşic a devenit unul dintre cei mai importanţi intelectuali şi mângâietori duhovniceşti din Valea Jiului. Permanent a fost alături de oamenii simpli, de muncitorii din mină, luptând pentru drepturile acestora şi cultivarea unei societăţi având ca temelie morala creştină. Ca preot militar a fost pe frontul din est în Serviciul de Ambulanţă 38 a Diviziei II Vânători de Munte, ajungând până în Caucaz. Pentru meritele sale în activitatea culturală şi alinarea răniţilor din timpul războiului, preotul Traian Moşic a fost decorat la 9 mai 1939 cu Medalia centenarului Regele Carol I şi în octombrie 1942 cu decoraţia "Crucea Meritul Sanitar", clasa a II-a. După instaurarea regimului comunist, părintele Moşic a intrat în vizorul organelor de represiune comuniste, în toamna anului 1948, la scoaterea religiei din şcoli, pierzând rolul de profesor. Mai apoi, a fost extrem de mâhnit atunci când, într-o noapte, fuseseră distruse troiţele şi crucile de pe vârfurile dealurilor, de la răscrucile de drum şi din curţile unor săteni, acolo unde credincioşii din Petroşani erau îndătinaţi să participe la slujbele de sfinţire a apelor sau la diferite manifestări cultice. În consecinţă, părintele Moşic s-a deplasat la Episcopia Aradului pentru a sesiza această nedreptate făcută hunedorenilor. I s-a dat de înţeles că regimul politic trecuse la un nou val de represiune. Era ziua de 11 iulie 1959, atunci când se întorcea de la Arad şi ridicat de Securitate din gara Simeria. Casa i-a fost percheziţionată, fiindu-i confiscate o cantitate mare de manuscrise, obiecte personale, cărţi, reviste şi albume de fotografii. A fost încadrat de justiţia comunistă la infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale", părintele Moşic fiind inclus într-un lot de cinci "duşmani ai poporului", cunoscuţi din Petroşani, şi condamnat prin Sentinţa nr. 226 din 14 octombrie 1960 a Tribunalului Militar Braşov la 12 ani de muncă silnică. A cunoscut penitenciarele de la Deva, Jilava (iunie 1961) şi a prestat muncă forţată la Salcia şi Ostrov (1961-1964). A fost eliberat la 31 iulie 1964 din lagărul de muncă de la Ostrov. A revenit în locurile natale şi la slujirea preoţească la: Iscroni, Merişor, Jitani şi Botani, din 1965 şi până în 1979 fiind paroh la Biserica "Sfântul Gheorghe" din Petrila - Lunca de Jos, pe care a reparat-o. În 1979 a ieşit la pensie, iar la 18 aprilie 1984, părintele Traian Moşic a trecut în lumea drepţilor.