Personalităţi ale monahismului în publicaţiile bisericeşti româneşti

Perioada postdecembristă românească se constituie într-un important reper istoriografic. După decenii de comunism, în care cercetarea istorică era cenzurată şi chiar dirijată, avem şansa să recuperăm din ceea ce trebuie să cunoaştem şi să înţelegem din modernitatea şi contemporaneitatea Istoriei românilor. Avem datoria de a ne cerceta trecutul recent şi a ne cunoaşte înaintaşii mai ales din ultimii 200 de ani.

Iar acest proces de cunoaştere îşi găseşte rădăcini mai ales prin frumoasele iniţiative care se concretizează la nivelul Patriarhiei Române, prin editarea unor volume fundamentale pentru istoriografia bisericească. Dar pentru cercetare avem nevoie de instrumente, care de cele mai multe ori trec neobservate atunci când alcătuim o lucrare de istorie. În acest sens dorim să semnalăm frumoasa iniţiativă de realizare a trei volume despre monahismul românesc. Mai exact este vorba de un ghid bibliografic al monahismului românesc de studii şi articole din revistele bisericeşti româneşti, în care fiecare trimitere este însoţită de un rezumat menit să-l introducă pe cititor în temă. Alcătuită de ieromonahul Marcu Petcu, Nicolae Lihănceanu, preotul Adrian Pintilie şi Ramona Anca Creţu, lucrarea are titlul „Pagini din istoria monahismului ortodox în revistele bisericeşti din România“ şi este publicată la Editura Bibliotecii Naţionale a României şi Editura „Mitropolit Iacov Putneanu“ în anul 2011, la recomandarea istoricului Ştefan Gorovei de la Universitatea din Iaşi. În spatele acestei activităţi de identificare a materialelor în cauză au fost mai mulţi ostenitori de la Mănăstirea Putna, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Sfântului Sinod, Biblioteca Naţională a României, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ şi profesori de istorie din Suceava. Lucrarea este împărţită în trei volume care tratează: personalităţile, aşezămintele monahale şi segmentul de cultură, artă şi documente. În volumul dedicat personalităţilor, bibliografia se constituie din mai multe capitole: primul dedicat ierarhilor români după apartenenţa eparhială, al doilea despre vieţuitorii cei mai cunoscuţi ai monahismului românesc pe provinciile istorice, acolo unde s-au consacrat ca trăitori autentici, iar ultimul privind studiile cu caracter general. Un minus pe care trebuie să-l semnalăm este legat de lipsa unui indice al numelor de monahi şi monahii semnalate în ghidul bibliografic. Mai precizăm că documentarea s-a făcut atât în reviste bisericeşti (editate de centrele eparhiale), cât şi în publicaţii teologice/religioase editate de diferite asociaţii/societăţi preoţeşti care au funcţionat înainte de 1948, precum: „Cuvântul Adevărului“, „Fântâna Darurilor“, „Menirea Preotului“, „Păstorul Tutovei“ sau „Viaţa monahală“. Remarcăm faptul că este pentru prima dată când într-un astfel de ghid sunt luate în seamă publicaţii de acest gen, cenzurate de regimul comunist pentru cercetarea ştiinţifică. Sperăm ca la o ediţie viitoare a ghidului bibliografic să fie consultată întreaga colecţie de reviste teologice şi religioase de până la 1948 care se găseşte la Biblioteca Academiei Române.