Preoţi bihoreni în închisorile comuniste (II)

Graţian Chiş s-a născut la 5 octombrie 1912 în localitatea Burzuc, județul Bihor. După absolvirea Academiei Teologice din Oradea, tânărul Chiş a primit în slujire Parohia Chiraleu, județul Bihor, apoi din 1937 a slujit la Episcopia din Oradea. În 1953, a primit funcţia de protopop de Şimleu Silvaniei. În timpul guvernării naţional-legionare a fost conducătorul aşa-zisului corp preoţesc legionar din judeţul Bihor. De asemenea, a scris articole în presa bisericească („Legea românească” şi „Almanahul creştin ortodox”) şi în cea laică („Ardealul”, „Tribuna”) pe teme precum propagarea sectelor şi a comunismului. A fost arestat la 1 octombrie 1959.

Gheorghe Coman s-a născut la 24 martie 1915 în localitatea Pişchia, județul Timiş. După liceul teoretic de la Timişoara (1933), tânărul Coman a urmat cursurile facultăţilor de Teologie şi Drept de la Universitatea din Cernăuţi (1937), apoi Seminarul de Pedagogie de pe lângă Facultatea de Litere din acelaşi oraş. Întors la Timişoara, în 1937-1941 Gheorghe Coman a ocupat mai multe funcţii didactice: profesor de religie şi filosofie la Liceul comercial şi de legislaţie muncitorească la Şcoala profesională industrială, unde a fost şi director. Pentru puţin timp a ocupat postul de şef de birou la Episcopia Ortodoxă a Timişoarei, totodată fiind şi preot. În timpul guvernării legionare scrie în buletinul eparhial, iar la rebeliunea din ianuarie 1941, din balconul Prefecturii Timişoarei face apel către combatanţi să nu tragă. Fapta sa a fost considerată de justiţia militară ca „instigare militară”, primind o condamnare de 2 ani închisoare şi executând doar 7 luni. Din cauza acestei condamnări, în 27 decembrie 1942 a fost internat în lagărul preoţilor de la Mănăstirea Tismana, până în mai 1943. Din octombrie 1941 este inspector la Inspectoratul General al Muncii din Timişoara, cunoscut sub numele „Muncă şi lumină”. În această funcţie a înfiinţat şi condus cantine, biblioteci, coruri şi fanfare. A ajuns chiar să înfiinţeze două cantine la Constanţa. La 1 noiembrie 1944 a fost mobilizat pe frontul din Vest cu gradul de căpitan confesor. Pentru activitatea sa a fost decorat cu: „Pobeda” (Victoria) la 9 mai 1945; „Meritul sanitar”, clasa I, Zonă interioară (24 mai 1945); „Crucea Regina Maria”, clasa a III-a (31 mai 1945); „Coroana României”, clasa a IV-a cu spadă (22 septembrie 1945) şi „Steaua României”, clasa a V-a. Părintele Coman a fost cel care a refăcut o biserică în Banska Bystrica (Slovacia), unde a slujit la sărbători pentru soldaţi, răniţi şi a susţinut colportajul în mod gratuit. După război, între 15 decembrie 1945 şi 1 octombrie 1948 este profesor la Catedra juridico-economică de la Liceul comercial de băieţi de la Oradea. Totodată, din 1946 părintele Coman este paroh al Parohiei „Oradea Vii” din cartierul muncitorilor ceferişti, unde cu sprijinul parohienilor, prin colecte, şi al unor instituţii bisericeşti şi de stat, ridică o biserică cu hramul „Sfântul Nicolae”. În 1948, nu i se mai permite să profeseze în învăţământul de stat, optând ca slujitor şi administrator al fabricii eparhiale de lumânări. La 14 septembrie 1952 este mutat la Biserica cu Lună, Catedrala eparhială. În iunie 1955 este scos din parohiatul de la catedrală şi numit consilier economic, până la 1 februarie 1957, când ajunge din nou la catedrală. La 15 iunie 1959, la cerere, este transferat la Parohia Seleuş-Oradea. În 1949 suferă o condamnare de 2 ani închisoare corecţională, cu suspendare, dată de Tribunalul popular al oraşului Oradea, pentru „port ilegal de armă”, în fapt o înscenare a Securităţii în timpul unei percheziţii domiciliare. A fost arestat la 12 septembrie 1959. (Va urma)