Preotul Alexandru Hilohi în temnița comunistă

S-a născut la 21 noiembrie 1910, în familia unor plugari din localitatea Bucești, din fostul județ Tecuci (astăzi în Galați). După cele patru clase primare, tânărul Hilohi a urmat 8 ani la Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galați. A primit darul preoției și, începând cu 1 aprilie 1933, a slujit ca paroh la Parohia Traian, comuna Cerna, județul Tulcea. A slujit bisericii și comunității din Traian deopotrivă, fiind mereu alături de credincioșii săi. El a înființat o cooperativă sătească, o cantină școlară, a contribuit la îndiguirea a 500 ha de teren inundabil și a condus „sfatul de împăciuire” din sat. De asemenea, a reparat biserica parohială, pe care a sfințit-o în anul 1947.
Pentru că era persoana cea mai respectată în localitate și se dovedea refractar la inițiativele autorităților locale, la 1 ianuarie 1948, părintele Hilohi a fost reținut de organele de ordine și trimis în lagăr. Din acest motiv, sătenii se mobilizează și, în februarie 1948, înaintează o petiție către ministrul afacerilor interne, în care solicită eliberarea preotului Hilohi, pentru următoarele motive: „A fost preotul care a înțeles nevoile noastre și mai ales ale celor săraci, căci, de câte ori a fost vreo acțiune de binefacere, el a fost în frunte. Săracii, flămânzii și cei nenorociți la el și-au găsit alinarea suferințelor trupești și sufletești”. Părintele Hilohi a fost eliberat după două luni și jumătate de detenție la Pitești. Dar libertatea părintelui a fost de scurtă durată. La 15 aprilie 1952 era reținut, din nou, în cadrul valului de represiune declanșat la ordinul partidului în rândurile celor care deținuseră funcții de conducere în Mișcarea Legionară. În ancheta de la Securitatea din Galați, părintelui Hilohi i s-a imputat o activitate legionară de pe vremea când era elev în seminarul gălățean. O altă învinuire care i s-a adus a fost că în 1937 ar fi săvârșit un parastas pentru eroii legionari Ion Moța și Vasile Marin. A refuzat astfel de învinuiri, arătând că nu a participat la nici o acțiune a mișcării. În referatul de încheiere a cercetărilor din 12 august 1952, anchetatorii susțineau că părintele Hilohi „nu a fost membru al Mișcării Legionare, dar a sprijinit efectiv Mișcarea Legionară prin conferințe și cuvântări, unde a defăimat și a ponegrit comunismul din URSS”; „a vorbit împotriva înființării CAP-ului în localitate, căci situația politică se va răsturna” și „a refuzat să participe la lupta pentru pace în iulie 1951”. Din aceste motive, împotriva părintelui s-a emis o decizie administrativă pentru 24 de luni în colonie de muncă. După o perioadă de detenție în penitenciarul din Galați, în septembrie 1952 a fost mutat la Centrul de Triere București, în 1953, la Colonia nr. 5 de pe șantierul de la Bicaz, în noiembrie 1953, pe șantierul Onești-Baraj, iar în martie 1954, la Formațiunea 0665 Onești. La 26 aprilie 1954 a fost eliberat de la Onești.
Părintele Alexandru Hilohi a revenit la parohia sa, unde a slujit până la 1 iunie 1987, când s-a retras la pensie.