Preotul Dobrin Bănuţ de la Biserica „Sfânta Filofteea”, din cartierul brăilean Chercea, în temniţa comunistă

S-a născut la 12 septembrie 1903 în localitatea Bordei Verde, din judeţul Brăila. După şcoala primară din satul natal, între 1912 și 1916 a urmat Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila. Timp de cinci ani a muncit ca tipograf în Brăila, apoi între 1921 și 1927 a urmat Seminarul Teologic din Craiova. Ulterior, în anul 1941 a obţinut licenţa la Facultatea de Teologie de la Cernăuţi - Suceava. În anul 1927 a primit darul hirotoniei pe seama Parohiei „Sfântul Dimitrie” din Săruleşti. Trei ani mai târziu se transferă la Parohia „Sfânta Filofteea” din comuna suburbană Chercea, care aparţinea de oraşul Brăila.

În 1932 intră în rândurile Partidului Naţional Ţărănesc, şase ani mai târziu ajungând vicepreşedinte, iar în 1945 preşedinte al organizaţiei din Chercea. În contextul desfiinţării partidelor istorice şi al procesului intentat lui Maniu de către autorităţile comuniste, între mai 1947 și februarie 1948 este internat în Penitenciarul Craiova. La 30 decembrie 1947 este licenţiat de Ministerul Cultelor din postul de slujitor al Bisericii „Sfânta Filofteea”. Ca lider al unui partid istoric, intră astfel în atenţia permanentă a organelor de represiune. La 15/16 august 1949 este arestat şi interogat la Securitatea din Brăila, apoi eliberat. La 16 august 1952 este arestat din nou, pentru acelaşi trecut politic. Prin procesul-verbal nr. 14 din 21 octombrie 1952 al MAI, părintele Bănuţ primeşte o detenţie administrativă de 60 luni în colonie de muncă. Ajunge la centrul de triere de la Văcăreşti şi în colonia de la Dudu (aprilie 1953). Este eliberat la 11 august 1953. Revine ca slujitor la Parohia „Sfânta Filofteea”. La 16 mai 1959 este arestat din nou. Întâlnirile pe care le avea cu preotul Grigorie Georgescu, coslujitor, sau cu unii mireni din parohie erau considerate de Securitate ocazii în care se ascultau posturile de radio occidentale şi se comentau evenimentele internaţionale în dezacord cu politica regimului comunist.

Alături de alţi preoţi şi enoriaşi din cartierul Chercea, părintele Bănuţ este acuzat chiar de reactivarea organizaţiei PNŢ din Brăila. În ordonanţa de învinuire redactată împotriva sa se arăta că, „în repetate rânduri, s-a manifestat duşmănos la adresa regimului democrat-popular din RPR, a strâns în jurul său o serie de elemente duşmănoase, a adus elogii vechiului regim burghez, a afirmat că muncitorii mor de foame, că salariile sunt mici şi că toate bunurile noastre sunt trimise în URSS. Referitor la GAC a afirmat că aceasta nu este decât o formă de exploatare a ţărănimii, căreia se ia totul, ajungând muritoare de foame”. În consecinţă, părintele Dobrin a fost inclus într-un lot de şapte inculpaţi, alături de preotul Grigorie Georgescu şi muncitori de la Laminorul Brăila. Prin Sentinţa nr. 416 din 22 iulie 1959 a Tribunalului Militar Constanţa a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A trecut prin închisorile de la Galaţi (1959), Botoşani (februarie 1960) şi Aiud (martie 1964). A fost eliberat la 15 aprilie 1964 din Penitenciarul Aiud.