Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul făgărăşean Dumitru Moldovan, în temniţa comunistă

Preotul făgărăşean Dumitru Moldovan, în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 20 Ian, 2017

S-a născut la 14 decembrie 1907 în comuna Bernadea, fostul judeţ Târnava Mică. A urmat şcoala primară în comuna Bahnea, Gimnaziul de Stat din Târnăveni, apoi din 1923 Şcoala Superioară de Comerţ din Târgu Mureş, timp de patru ani. În 1927 s-a înscris la Academia Teologică din Blaj. La 16 noiembrie 1930 a fost hirotonit preot greco-catolic pe seama Parohiei Ticuşu Vechi, fostul judeţ Făgăraş, transferat apoi la Lăscud, judeţul Târnava Mică (15 ianuarie 1933), iar în cele din urmă, în comuna natală (1 decembrie 1948). Înainte de 1940 a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc, condus de Iuliu Maniu.

În 1948, a refuzat să revină la Ortodoxie, optând să lucreze ca şef al filialei CEC din comuna Telechi-Recea (azi Recea, judeţul Braşov). La presiunea superiorilor din serviciu, în 1951, Moldovan şi-a luat angajamentul că revine la Ortodoxie, la rândul lui încercând să-i convingă şi pe preoţii nereveniţi, foşti colegi din Academie, Cornea Samoilă şi Aurel Moţoc. Aceştia însă au refuzat în mod categoric. Ciudat este faptul că, iniţial, acesta a fost de confesiune ortodoxă, chiar şi după înscrierea la Academia din Blaj, ulterior devenind greco-catolic, probabil la căsătorie, şi astfel hirotonit ca preot unit. În 1948, potrivit documentelor Securităţii, preotul Moldovan a refuzat să revină la Ortodoxie sub influenţa soţiei sale, care se trăgea dintr-o familie greco-catolică. Se pare că refuzul său se datora şi unui conflict mai vechi cu Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, el dorind să-şi declare revenirea direct către Patriarhia Română.

Suspectat de legături cu luptătorii anticomunişti din munţi, Dumitru Moldovan a fost reţinut şi anchetat de Secu­rita­te. În urma presiunilor exercitate asupra lui, a acceptat să cola­boreze, în sensul că, atunci când în prima vineri din lună vor veni luptătorii la el pentru spovedanie şi cuminecare, îi va da pe mâna Securităţii. Moldovan, totuşi, nu a făcut jocul Securităţii.
În 1952, a acceptat să revină la Ortodoxie. Însă, în momentul instalării sale ca preot ortodox în Parohia Vaida Recea (azi Recea, judeţul Braşov), la 1 februarie, a fost arestat de Securitate sub suspiciunea de „omisiune la denunţ”. În fapt, între mai și decembrie 1951, părintele Moldovan spovedise şi cumine­case mai mulţi luptători antico­munişti din munţi. A fost judecat şi condamnat de Tribunalul Militar din Oraşul Stalin la 5 ani de închisoare corecţională. După o detenţie la Sibiu, Peninsula şi Codlea, la 6 noiembrie 1954 a fost eliberat în urma unei decizii a Tribunalului Militar pentru Unităţile MAI Bucureşti.

La 15 decembrie 1954 a fost numit pe postul de paroh orto­dox la Parohia Vaida Recea. În documentele Secu­rităţii, părin­tele Moldovan era văzut ca unul care revenise doar de formă. Uneori în mod exa­gerat, era sem­nalat cum slujeşte cu limbajul specific confesiunii greco-cato­lice, conform unui informator, pentru „a exalta sufletele credin­cioşilor uniţi, să-i facă refractari faţă de unificare [revenire, n.n.]”.