Preotul Florea Gheorghe din Galaţi în temniţa comunistă

Unul dintre publiciştii de seamă din spaţiul bisericesc care s-au remarcat în perioada interbelică a fost preotul Florea Gheorghe din Galaţi. Acesta s-a născut la 17 mai 1907, în comuna 30 Decembrie, judeţul Galaţi. Rămâne orfan de tată în timpul Războiului de Reîntregire. După şcoala primară în satul natal (1914-1918), tânărul Florea urmează Seminarul Teologic „Sfântul Andrei” din Galaţi (1921-1929), apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1933). În 1934 obţine licenţa în teologie şi primeşte darul hirotoniei pe seama Parohiei Costache Negri. De aici, în noiembrie 1937 se transferă la Parohia Piscu, în locul preotului Iov Carp, mutat la Galaţi. Tot la Galaţi se transferă în 1941 preotul Florea, ajungând să slujească la Parohia „Sfinţii Arhangheli”. Având condei şi vocaţie de predicator, încă din 1935, preotul Florea colaborează la revista „Căminul, revistă creştină pentru familii”, având ca preşedinte de onoare pe Episcopul Cosma Petrovici şi ca director pe preotul Petre Gh. Savin. Aici publică materiale cu caracter omiletic şi apologetic, mai ales pe tema persecuţiei bolşevice din Rusia. Mai colaborează la cotidianul „Universul” din Bucureşti, publicând titluri precum „Acesta e adevărul” sau „Fiara va cădea”, dar şi la ziarul „Acţiunea” din Galaţi. Scrie despre desfiinţarea francmasoneriei şi asupra pericolului reprezentat de secte. În aprilie 1936, publică un articol în revista „Căminul”, cu titlul „E Ziua Învierii”, în care arată cum se prăznuiau Sfintele Paşti în perioada ţaristă, apoi în cea sovietică, despre libertatea de manifestare a credinţei înainte şi după instalarea bolşevismului în Rusia, denunţând ororile săvârşite împotriva Bisericii, din care cităm: „De aproape 20 de ani însă, o şleahtă de abjecţi iscarioţi [...], o ceată de vampiri pistruiaţi, se nevoiesc să sugă toată seva religioasă care încă mai circulă prin vigurosul trunchi spiritual al poporului rus, care până la urmă va fi tot al martirilor, nu al vampirilor”. După instalarea regimului comunist, părintele Florea a slujit în continuare la Parohia „Sfinţii Arhangheli” din Galaţi. Dosarul penal pe care l-am consultat nu ne oferă informaţii despre interacţiunea părintelui Florea cu autorităţile comuniste. El este arestat în noaptea de 4 spre 5 februarie 1959 de către Securitatea Galaţi. Părintele Florea figura în anchetele penale care se desfăşurau împotriva unor clerici gălăţeni, cunoscuţi în evidenţele fostei Siguranţe ca membri ai Mişcării Legionare. De altfel, potrivit scenariului Securităţii, foştii legionari, printre care şi clerici, ar fi trecut la reorganizarea vechii structuri legionare şi ar fi conspirat împotriva regimului democrat-popular. Astfel, numele părintelui Florea, care nu făcuse politică legionară, a apărut în jurul unui anume Gheorghe Ionescu, zis Remonto, considerat unul dintre capii acestei conspiraţii. În anchetă, părintele Florea a spus că, la venirea în Parohia „Sfinţii Arhangheli”, în dorinţa de a aduce cât mai mulţi credincioşi la biserică şi la sugestia preotului Iov Carp, în 1941, l-a chemat pe Gheorghe Ionescu să formeze şi să conducă un cor, care a funcţionat până spre anul 1945. Totodată, părintele Florea a fost anchetat asupra activităţii publicistice din perioada anterioară instalării comunismului şi asupra unor tipărituri găsite la percheziţia domiciliară, precum cartea „Creştinismul românesc”, semnată de Simion Mehedinţi. Prin Sentinţa nr. 124 din 10 iunie 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost condamnat la 8 ani temniţă grea pentru infracţiunea de „activitate intensă contra clasei muncitoare”. A cunoscut închisorile de la Galaţi (1959), Jilava (mai 1959, în tranzit) şi Gherla (noiembrie 1960 şi 1962). A fost eliberat la 31 iulie 1964 din Penitenciarul Gherla.