Preotul gălăţean Vasile Buruiană în temniţa comunistă

S-a născut la 6 aprilie 1905, în familia învăţătorului Vasile Buruiană din localitatea gălăţeană Măcişeni. După absolvirea Facultăţii de Teologie, a primit darul preoţiei, de la 16 august 1928 slujind la Parohia Nărteşti, judeţul Covurlui. De la 1 decembrie 1940, pe părintele Buruiană îl găsim la Parohia Matca II. Din dosarul penal întocmit împotriva sa de către Securitate nu găsim alte date biografice. În schimb, aflăm că a fost arestat în noaptea de 7 spre 8 septembrie 1958, în contextul începerii celui de-al doilea val de arestări şi într-o zonă în care autorităţile comuniste doreau cu orice preţ realizarea colectivizării în agricultură. În urma cercetării documentelor din arhiva fostei Securităţii, aflăm că, în faţa opoziţiei manifestate de localnici faţă de planul de „transformare socialistă a agriculturii”, organele de represiune au acţionat prin arestări masive şi trimiterea de loturi de „duşmani ai poporului” în justiţie sub acuzaţii absurde. Aşa a fost şi în cazul preotului Vasile Buruiană.

În ancheta Securităţii a fost acuzat că, în 1948-1949, ar fi ştiut şi ar fi avut legături cu „membrii organizaţiei contrarevoluţionare din liceul Codreanu din Bârlad, condusă de Nicolae Lupaşcu”. În ancheta Securităţii, desfăşurată la Galaţi, părintele Buruiană nu a recunoscut nici o legătură cu zisa mişcare anticomunistă. În realitate era vorba de asociaţia elevilor din liceul „Codreanu” din Bârlad, aflată sub influenţa profesorului Nicolae Lupaşcu, care în perioada 1946-1948 se opusese penetrării mediului şcolar cu celula de tineret comunist. în consecinţă, organele de represiune au etichetat pe aceşti elevi ca „membrii FDC”, iar pe toţi susţinătorii şi cunoscuţii, ca „legionari”. Printre cunoscuţii lui Lupaşcu figura şi părintele Buruiană, pe care îl cunoştea încă din 1928. Prin Sentinţa nr. 646 din 18 decembrie 1958 a Tribunalului Militar Constanţa, în deplasare la Galaţi, părintele Buruiană a fost condamnat la 15 ani muncă silnică, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, la recurs, în depoziţia sa, părintele Buruiană a arătat: „În timpul anchetei, am recunoscut că am fost recrutat de Nicolae Lupaşcu, fiind nevoit să trec peste conştiinţa mea”. Deşi falsul judiciar comis de Securitate era vădit, instanţa a păstrat condamnarea iniţială. Părintele Buruiană a cunoscut penitenciarele de la Galaţi (noiembrie 1958 şi septembrie 1963), Gherla (noiembrie 1961 şi septembrie 1963) şi Jilava (septembrie 1963-în tranzit), dar şi lagărele de muncă forţată de la Salcia (septembrie 1959) şi Periprava (iulie 1962). În timpul detenţiei s-a confruntat cu o sănătate precară, în mai multe rânduri fiind internat în infirmeria Penitenciarului Gherla. La 23 iunie 1964 a fost eliberat din Penitenciarul Gherla. La 1 octombrie 1964 a revenit în Parohia Matca II, unde a slujit până la 1 mai 1978, când s-a retras la pensie. La 2 martie 1988 a trecut la cele veşnice.