Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Gheorghe Giurău din Chislaz, judeţul Bihor, în temniţa comunistă

Preotul Gheorghe Giurău din Chislaz, judeţul Bihor, în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 08 Mar, 2017

S-a născut la 1 aprilie 1918, în familia preotului Mihai Giurău din Brusturi, judeţul Bihor. După absolvirea Academiei teologice din Sibiu, tânărul Gheorghe Giurău primeşte darul preoţiei, de la 1 mai 1942 slujind la Parohia Neruşai, judeţul Ismail. La 1 mai 1942 este transferat la Parohia Sărata, judeţul Cetatea Albă, totodată fiind cenzor la oficiul PTT din localitate.

La 15 decembrie 1943 revine în ţinuturile natale, ca paroh la Parohia Urviş, judeţul Bihor, unde slujeşte până în 1945, când ajunge preot la Parohia Chislaz, acelaşi judeţ. La 25 noiembrie 1949 este arestat de Securitate, sub acuzaţia de „fost informator al Serviciului Special de Informaţii în regimul antonescian”. În fapt, lucrătorii de la Securitate descoperiseră dosarul de cadre al preotului Giurău de la SSI, din perioada în care activase în Parohia Sărata. Deşi a încercat să arate că afilierea la SSI a reprezentat o obligaţie pe care ar fi avut-o faţă de statul român, în contextul activităţii ilegaliştilor bolşevici în Guvernământul Basarabiei, Securitatea i-a încadrat faptele în conformitate cu legea privind crimele de război.

De altfel, în ordonanţa de învinuire, despre părintele Giurău se arăta, în termeni bombastici, cum „a dus o luptă conştientă contra URSS. Prin predici, prin Tedeum-uri, cercuri religioase, diferite publicaţii a instigat contra comunismului şi URSS-ului. A instigat la război contra Uniunii Sovietice, predicând că acest război este un război sfânt şi este admis de Biserică. A prea-mărit armata fascistă a lui Hitler şi Antonescu, îndemnând poporul la participare în acest război. A îndemnat poporul la supunere faţă de autorităţile fasciste şi la descoperirea acelor luptători antifascişti, care au sabotat statul fascist”. Un accent aparte în ancheta de la Securitate s-a pus pe conferinţele ţinute de preotul Giurău în perioada pastoraţiei din Basarabia, exemplificându-se chiar din exprimările lui, precum: „criminala stăpânire bolşevică”, „cei fără Dumnezeu” sau „frigul crivăţului ce bate cu atâta furie dinspre răsărit”. Cu toate aceste acuzaţii, preotul nu a fost trimis în justiţie. După o perioadă de anchete, prin Decizia nr. 70 din 13 martie 1951 a Ministerului Afacerilor Interne, preotul Giurău a fost trimis în detenţie administrativă, pentru o perioadă de 12 luni, în unitate de muncă.
A cunoscut penitenciarul din Oradea (septembrie 1950), dar şi coloniile de muncă de la Capul Midia şi Peninsula.

A fost eliberat abia la 26 ianuarie 1954, „conform ordinului tovarăşului ministru”, probabil al afacerilor interne, după cum se regăseşte în foaia matricolă penală întocmită pe numele său. La 15 martie 1954, părintele Giurău a fost reîncadrat la Parohia Lăzăreni, judeţul Bihor, până la 1 decembrie 1978, când s-a retras.