Preotul Gheorghe Giurgiu sub persecuţia comunistă

Într-o comunitate fie urbană, fie rurală, unul dintre cei mai importanţi oameni indiscutabil este preotul. El este modelul duhovnicesc şi îndrumătorul credincioşilor. Pe aceste considerente, reprezentanţii liberalismului din România de la sfârşitul secolului al XIX-lea au încercat angrenarea preoţilor în luptele politice. Având puterea în stat, de multe ori, reprezentanţii liberali condiţionau numirile unor preoţi sau acordarea unor subvenţii de la Ministerul Cultelor prin apartenenţa la Partidul Liberal. Această nefericită situaţie s-a complicat în perioada interbelică, atunci când preoţii au fost angrenaţi în mai multe partide politice, unii militând cu încredere pentru schimbările atât de necesare în stat şi rezolvarea unor probleme pe care Biserica le cunoştea. În această logică politică, după 1945, s-au angrenat grupările politice, de genul Frontul Plugarilor sau Partidul Naţional Popular, afiliate Partidului Comunist în pregătirea alegerilor ce urmau să se desfăşoare un an mai târziu. Preoţii ortodocşi erau refractari apartenenţei la Partidul Comunist, însă regimul Petru Groza oferea alternativa înscrierii în aceste grupări politice care promiteau, ca şi cele interbelice, numeroase schimbări în Biserică. Având puterea în stat, nu de puţine ori, prin Ministerul Cultelor, aceste grupări procomuniste exercitau presiuni asupra preoţilor. Însă, în preajma alegerilor din noiembrie 1946 s-a înregistrat un val de înscrieri ale preoţilor în organele de conducere locală a partidelor istorice, văzute ca păstrătoare a democraţiei în România. Printre aceştia a fost preotul ortodox Gheorghe Giurgiu, fost slujitor la Fărău, lângă Luduş, acum paroh la Călăraşii de lângă Turda, care s-a înscris în Comitetul Judeţean Turda al Partidului Liberal. El spera, ca mulţi alţii, că, prin alegeri, comuniştii vor fi marginalizaţi în lumea politică românească. Totuşi, după principiul "partidul care organizează alegerile trebuie să le şi câştige", comuniştii s-au legitimat la putere. Au trecut anii şi iată că, în 1952, partidul conducător a ordonat arestări masive în rândul preoţilor care deţinuseră funcţii de conducere. În noaptea Adormirii Maicii Domnului, părintele Gheorghe Giurgiu a fost ridicat din mijlocul familiei, anchetat la Securitatea din Cluj şi trimis pentru trei ani în colonia de muncă de la Oneşti. După eliberare s-a întors la parohie, slujind altarului pentru care îşi dedicase viaţa.