Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Grigore Georgescu decedat în temniţa comunistă

Preotul Grigore Georgescu decedat în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 05 Aug, 2016

S‑a născut la 15 ianaurie 1910 în oraşul Brăila. La vârsta de 6 ani rămâne orfan de tată, căzut în Războiul de Reintregire. După şcoala primară din oraşul natal, cu mari dificultăţi materiale urmează Seminarul teologic din Ismail (1922‑1932). La 15 octombrie 1932 este hirotonit pe seama parohiei Echişcea din Cadrilater. Trei ani mai târziu se transferă la Alexandria, judeţul Caliacra. În 1938 se mută la parohia Osmanu (astăzi comuna Unirea), un an mai târziu slujind la Gropeni, ambele în judeţul Brăila. Ulterior, începând cu 15 septembrie 1942 este numit la Parohia Cuporani, judeţul Cetatea Albă. După puţin timp ajunge misionar în Transnistria, în oraşul românesc Râbniţa. În faţa bisericii în care slujea, se afla fostul cartier evreesc, transformat în ghetou. Priveşte cu empatie la modul în care evreii vieţuiau, intrând chiar în legătură strânsă cu unii dintre aceştia. Aproape după fiecare slujbă împarte evreilor pâinea primită la slujbă. Din acest motiv, în primăvara lui 1943 este trimis în ţară, revenind astfel la Cuporani. După retragerea armatei române din Basarabia, ajunge slujitor la Parohia „Sfânta Filofteia” din Brăila. În pragul alegerilor din 1946 activează în PNŢ‑Maniu. Din acest motiv, între mai‑august 1947 este internat în penitenciarul din Craiova. De acum primeşte stigmatul de „duşman al clasei muncitoare”, calitate care îi va crea mari neajunsuri în perioada comunistă. I se înscenează o compromitere morală în justiţie, în urma unui denunţ mincinos. Din lipse de probe se reabilitează. Nu lipsesc nici atitudinile sale împotriva autorităţilor comuniste. În martie 1949, în sediul Protoieriei Brăila o critică pe Ana Pauker. Apoi, comentând situaţia unor preoţi cercetaţi de autorităţi deoarece săvârşiseră o procesiune pentru ploaie, a spus că dacă ar fi ţinut tablourile mai‑marilor comunişti în loc de icoane, nu li s‑ar fi întâmplat nimic. Totodată este semnalat în materialele informative ale Securităţii de legături cu „preoţii reacţionari din Brăila”. Pentru a slăbi vigilenţa Securităţii la adresa lui, episcopul locţiitor al Dunării de Jos, Antim Nica, îi acordă un concediu, sub titulatura unei canonisiri la mănăstire. Între august‑septembrie 1949, părintele Georgescu vieţuieşte la mănăstirile Ciolanu şi Rogoz. Securitatea se alertează, considerându‑l fugar, dar la puţin timp îl găseşte la Schitul Rogoz. La 10 octombrie 1949 este arestat, apoi anchetat pentru activitate ţărănistă şi împotriva regimului democrat‑popular. Prin Sentinţa nr. 777 din 26 septembrie 1950 a Tribunalului Militar Galaţi este condamnat la 5 ani închisoare corecţională, pentru delictul de „instigare publică”. La recurs i se reduce pedeapsa la 3 ani închisoare corecţională. Cunoaşte penitenciarele de la Galaţi (1950) şi Văcăreşti (decembrie 1952), dar şi coloniile de muncă de la Poarta Albă (octombrie 1951) şi Galeşu (noiembrie 1952). După eliberare revine la parohie. La 16 mai 1959 este arestat din nou şi anchetat într‑un lot de şapte învinuiţi de activitate ţărănistă şi împotriva regimului. În anchetă nu recunoaşte nimic. Este chiar categoric, atunci când anchetatorul îl acuză de comentarea „duşmănoasă” a evenimentelor internaţionale, a situaţiei economice din ţară sau când ar fi cântat, în diferite împrejurări, cântecul considerat legionar „Ştefan Vodă al Moldovei”. Este interogat asupra relaţiilor pe care le are cu diferiţi preoţi, mai ales din Bucureşti, în legătură cu procurarea de obiecte bisericeşti, precum veştminte sau candele, anchetatorii considerând că toate acestea fac parte dintr‑o conspiraţie a preoţilor împotriva regimului. La proces neagă toate acuzaţiile, adăugând chiar că sunt „exagerate”. Prin Sentinţa nr. 416 din 22 iulie 1959 a Tribunalului Militar Constanţa este condamnat la 25 ani muncă silnică, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Părintele Georgescu nu a supravieţuit tratamentului inuman aplicat de torţionarii comunişti. La 6 iunie 1960 a decedat în penitenciarul Galaţi, ulterior trupul său fiind mutat la morga Spitalului nr. 1 Galaţi. Din documentele penale consultate nu reiese diagnosticul decesului.