Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Ion Parfenie din Valea Glodului-Baia sub persecuţia comunistă

Preotul Ion Parfenie din Valea Glodului-Baia sub persecuţia comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 12 Mar, 2015

În nenumărate rânduri, la rubrica noastră „Memoria Bisericii“ am semnalat cazuri de clerici ortodocşi, victime ale abuzurilor organelor de represiune comuniste. Mai grav era atunci când de la o simplă menţiune în documentele fostei Siguranţe pentru activitate în partidele istorice sau în funcţii de conducere ale statului fie şi locale ale unor clerici, Securitatea trecea la arestarea, anchetarea şi privarea de libertate a lor fie în domiciliu obligatoriu, fie la muncă silnică, mai ales la canal. Un astfel de caz este cel al părintelui Ion Parfenie. Acesta s-a născut la 27 septembrie 1878 în familia unui cojocar din Târgu Neamţ. După şcoala primară din oraşul natal (1886-1890), tânărul Parfenie a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costache“ din Iaşi (1891-1900), apoi doi ani la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. După absolvirea seminarului, în 1902 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei „Sfinţii Voievozi“ din satul Rădeni, comuna Roşcani, judeţul Iaşi, la 40 km de capitala Moldovei. În micuţa şi vechea biserică de lemn de la Rădeni a slujit până în 1913, când a fost transferat în Parohia Valea Glodului, judeţul Baia (astăzi comuna Vultureşti, judeţul Suceava). În acelaşi an, în Valea Glodului se năştea Ioan Argatu, viitorul duhovnic Ilarion Argatu. Parohia Valea Glodului era mai mare, responsabilităţile tânărului preot Parfenie înmulţindu-se şi prin ocuparea postului de învăţător la şcoala primară din satul Osoi.

În perioada Războiului de Reîntregire, părintele Parfenie a luptat în Regimentul 16 Infanterie Fălticeni, cu gradul de căpitan confesor.

Ca unul care cunoştea greutăţile ţăranului român şi provenea dintr-o pătură socială modestă, din 1920, preotul Parfenie s-a implicat în activitatea noului Partid Ţărănesc, condus de învăţătorul Ion Mihalache. Era perioada în care ţăranul român aştepta împroprietărirea mult promisă în vremea Marelui Război. Preotul nostru s-a implicat direct în procesul de împroprietărire, activând chiar şi în noul Partid Naţional Ţărănesc, convins că doar această formaţiune politică sprijină interesele ţărănimii. Pentru militantismul său politic a fost ales membru în comitetul judeţean PNŢ Baia şi numit preşedinte al Camerei judeţene agricole. A fost membru PNŢ până la interzicerea partidelor politice în anul 1938.

Deşi ieşise la pensie, părintele Parfenie a continuat să slujească în biserica pentru care îşi dedicase aproape toată viaţa. De lângă biserica sa, în noaptea de 15 spre 16 august 1952 a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii Suceava. A fost interogat asupra trecutului său politic din perioada interbelică, din acest motiv anchetatorii considerând că părintele Ion Parfenie reprezintă un pericol la adresa regimului „democrat-popular“. Deşi avea o vârstă înaintată, Securitatea Suceava a propus trimiterea părintelui în colonie de muncă pentru 48 de luni. Totuşi, comisia Ministerului Afacerilor Interne i-a impus un domiciliu obligatoriu la Târgu Ocna, pentru aceeaşi perioadă. La 16 octombrie 1953, părintelui Parfenie i s-au ridicat restricţiile domiciliare, astfel încât s-a putut întoarce în mijlocul familiei şi al parohienilor săi.