Preotul Nicolae Arnăutu din Stănileşti, Vaslui, în temniţa comunistă

S-a născut la 9 martie 1905 la Stănileşti, judeţul Vaslui. În 1915-1923, tânărul Arnăutu urmează Seminarul Teologic din Huşi, iar în 1927 îl găsim preot la Parohia Şcheia I, judeţul Vaslui (astăzi în judeţul Iaşi). De la 1 august 1946, părintele Arnăutu este numit la Parohia Stănileştii II din judeţul Fălciu (azi judeţul Vaslui). În plan politic a fost membru al Ligii Apărării Naţional-Creştine, fără a deţine vreo funcţie, nici măcar în aparatul de stat, atunci când Partidul Naţional Creştin se afla la guvernare (1937-1938). Dosarul penal pe care l-am consultat în arhiva fostei Securităţi nu ne oferă date biografice în afara celor legate de perioada detenţiei din anii 50. O informaţie lapidară ne arată că în 1948 a fost condamnat de Tribunalul Militar Iaşi la 3 ani şi 6 luni închisoare cu suspendare, pentru „manifestări împotriva regimului”. Ştim că avea preocupări în domeniul picturii bisericeşti, el fiind un pictor mult căutat în acea vreme. De pildă, după suspendarea administrativă din postul de paroh, din februarie 1955, se pare la presiunile autorităţilor comuniste, pentru că nu ar fi participat la cursurile de îndrumări misionare, părintele Arnăutu a onorat mai multe solicitări de a picta mai ales icoane. În acest sens, putem aminti de icoanele de pe catapeteasmă, pictate de către părintele Nicolae Arnăutu, care se păstrează în Biserica Dobrina din Huşi. La 24 noiembrie 1956 este arestat, apoi anchetat la Securitatea din Iaşi. Este interogat asupra trecutului politic şi a manifestărilor pe care le-ar fi avut în localitatea de domiciliu. I se aduce acuzaţia că, la colectarea cerealelor şi a laptelui de către reprezentanţii autorităţilor statului, s-ar fi exprimat în termenii: „Să nu mai amăgească oamenii la cântar, căci din cauza aceasta s-a întâmplat dezastrul din Ungaria, pentru că vă bateţi joc de popor”. Altfel spus, potrivit interpretărilor făcute de către anchetatori, părintele Arnăutu „ar fi legat nedreptăţile sociale şi politice de evenimentele din Ungaria” sau, după cum avea să se consemneze în foaia matricolă penală, „a elogiat acţiunile contrarevoluţionare ale bandelor fasciste din Ungaria”. Prin Sentinţa nr. 13 din 16 ianuarie 1957 a Tribunalului Militar Iaşi, părintele Arnăutu a fost condamnat la 4 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „agitaţie publică” (art. 327 Codul penal). A cunoscut penitenciarele de la Iaşi (1957), Jilava (aprilie 1957, în tranzit), Galaţi (noiembrie 1959) şi Gherla (aprilie 1957 şi noiembrie 1959), dar şi lagărul de muncă de la Salcia (octombrie 1959).

Deoarece suferea de distrofie şi TBC, părintele Arnăutu a fost internat de câteva ori în infirmeria penitenciarului Gherla. La 22 noiembrie 1960 a fost eliberat din acest penitenciar, însă trimis cu domiciliu obligatoriu la Viişoara, lângă Slobozia, judeţul Ialomiţa.

În stadiul actual al cercetărilor, nu putem preciza data ridicării restricţiilor domiciliare.