Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Protosinghelul Antim Găină de la Secu

Protosinghelul Antim Găină de la Secu

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 20 Dec, 2011

Se trăgea dintr-o familie de credincioşi, cu frica de Dumnezeu, din Prisăcanii Iaşilor. Din tinereţe a îmbrăţişat viaţa monahală, intrând pe poarta Mănăstirii Secu din ţinutul Neamţului. După noviciat, în 1920 a primit tunderea monahală cu numele de Antim, pentru ca un an mai târziu să fie hirotonit ieromonah. A căutat vieţuirea monahală profundă, orice lucru primit dându-l la obşte sau săracilor. Se cutremura atunci când slujea Sf. Liturghie, vorbea puţin şi în fiecare noapte priveghea, chilia sa fiind mereu luminată la sfintele icoane. Îşi dorea mult să se nevoiască la muntele Athos, cerând binecuvântarea duhovnicului său, părintele Vichentie Mălău:

"-Părinte Vichentie, mă duc la Sfântul Munte.

-Nu-ţi dau binecuvântarea, a răspuns bătrânul, că nu vei putea trăi acolo. Apoi, mult rugându-se, l-a lăsat zicând:

-Bine, du-te. Dar să ştii că nu vei sta mult la Athos, iar la întoarcere va trece trenul peste sfinţia ta."

După câteva luni de zile, părintele Antim s-a întors în ţară, iar în timp ce se afla la Turnu-Severin, când traversa calea ferată, a fost surprins de un tren şi, culcându-se între linii, a scăpat cu viaţă, prin rugăciunile duhovnicului său.

În 1928, părintele Antim a fost trimis cu binecuvântare de la duhovnicul său în Parohia Pluton-Pipirig, pentru a-i readuce în Biserică pe credincioşii care trecuseră la stilism. După trei ani de misiune făcută cu fermitate şi blândeţe, toţi credincioşii erau trup şi suflet alături de biserica în care se botezaseră şi crescuseră. În 1934, părintele Antim a primit ascultarea de a fi duhovnic al maicilor de la Mănăstirea Agapia, slujire pe care a a îndeplinit-o cu multă dăruire până în 1956. După acest an, bătrânul duhovnic a revenit la mănăstirea sa de metanie, retrăgându-se în liniştea chiliei. La vârsta de 80 de ani, la praznicul mănăstirii, al Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul din 1974, părintele Antim Găină trecea în lumea drepţilor.