Un episod de istorie bănăţeană văzut prin biografia Episcopului Nicolae Popea

De aproximativ cinci ani, pe piaţa cărţii de istorie din România circulă o lucrare ştiinţifică ce ne-a atras atenţia în mod deosebit. Este vorba de teza de doctorat a domnului Ion Pârvu, cu titlul "Biserică şi societate în Episcopia Caransebeşului în perioada păstoririi Episcopului Nicolae Popea (1889-1908)", apărută la Editura Eurostampa din Timişoara. Lucrarea a fost alcătuită pe parcursul a cinci ani de cercetări în peste 20 de fonduri arhivistice laice şi bisericeşti şi în biblioteci, sub atenta îndrumare a profesorului universitar Ioan Munteanu de la Timişoara. Cartea este structurată pe şase capitole, după principiul tematic şi cronologic: Istoricul Episcopiei Caransebeşului, Nicolae Popea sau întregirea unei epoci, Organizarea Episcopiei Caransebeşului (1889-1910), Biserica şi Şcoala confesională românească în dieceza Caransebeşului, Rolul Bisericii Greco-Ortodoxe române în afirmarea culturii naţionale şi Biserica şi politica  naţională a românilor bănăţeni (1889-1910). Cartea se caracterizează prin rigoare academică, numai dacă aruncăm o privire asupra aparatului critic, a interpretării surselor arhivistice şi a contextualizării evenimentelor şi faptelor istorice. Pe parcursul volumului se regăseşte constant preocuparea autorului de a încadra activitatea bisericească din vremea celui de-al doilea ierarh al Caransebeşului în tumultul luptei pentru afirmarea naţională şi confesională a românilor din Banat. De fapt, pe parcursul întregii epoci marcate de chiriarhul Nicolae Popea se reliefează încercările, de multe ori încununate de succes, de aplicare a programului naţional-bisericesc de sorginte şaguniană. Constatăm că Biserica ortodoxă a Banatului din vremea Episcopului Nicolae Popea reprezenta făclia românismului greu încercat de politica iniţiată de guvernul de la Budapesta. Iar politica susţinută de episcopul bănăţean viza mai ales afirmarea învăţământului şi culturii române prin înrolarea intelectualităţii, având ca ţel suprem atingerea idealului naţional. Alături de interesul naţional, evident că ierarhul bănăţean privea asupra unei cât mai bune organizări bisericeşti, menită să răspundă la provocările vremii, mai ales printr-o conlucrare cât mai eficientă între organismele eparhiale. De asemenea, nu a fost eludat spaţiul formativ, al viitorilor clerici şi învăţători mai ales din satele româneşti. Pentru acest capitol, autorul cărţii a analizat situaţia şcolilor confesionale, adică de la nivelul primar şi până la cel superior reprezentat de Institutul Teologic şi Pedagogic din Caransebeş, forul de învăţământ care pregătea viitorii învăţători şi clerici români din zona Banatului. Nu în ultimul rând, în lucrare sunt abordate teme precum: sprijinirea Astrei, participarea la numeroase evenimente culturale, dar mai ales formarea unui front comun între românii bănăţeni pentru închegarea unităţii de acţiune politică a Partidului Naţional Român. În concluzie, lucrarea pe care o semnalăm considerăm că reprezintă un important reper istoriografic în ceea ce înseamnă istoria bisericească şi naţională deopotrivă a românilor bănăţeni de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea.