Chiar şi după 82 de ani, analizarea evenimentelor premergătoare zilei de 23 august 1944 este un proces dificil pentru că imediat după producerea lor au apărut versiuni diferite de prezentare a acestora. Dincolo de
Valeriu Gafencu - „Sfântul închisorilor“
Aşa l-au văzut cei care l-au întâlnit în detenţia comunistă pe Valeriu Gafencu, tânărul care, bolnav de TBC şi deţinut în spitalul penitenciar din Tg. Ocna, şi-a dat streptomicina, care îl putea salva, unui evreu, Richard Wurmbrand, creştin protestant şi care în tinereţe activase chiar în mişcarea comunistă. Se ştie că, după 1990, Gafencu a fost monopolizat ca martirul unei mişcării politice care în perioada interbelică promitea respiritualizarea României, doar pentru că acesta ar fi fost adeptul ei. Dar documentele de arhivă nu confirmă acest lucru. Gafencu a fost în închisoare chipul mărturisitorului creştin, ci nu al unei ideologii efemere în faţa Bisericii. Gafencu a primit martirajul, după cum, aflat în închisoare, mărturisea: "Azi sunt fericit. Prin Hristos iubesc pe toţi. (…) Nu există fericire adevărată decât în Iisus Hristos. Pe aceea căutaţi de o realizaţi. Nu vă uitaţi la felul cum înţelege şi trăieşte lumea viaţa. Voi aveţi un îndreptar de viaţă - calea creştină - şi după acest îndreptar călăuziţi-vă paşii".



.jpg)