„În concubinaj se trăieşte într-o amăgire continuă“

Într-o lume tot mai grăbită, parcă, să uite valorile morale pe care societatea întreagă a fost clădită, instituţia familiei, cel mai solid reper odinioară, pare să fie din ce în ce mai expusă pericolelor destrămării. Printre cauze: migraţia pentru muncă în străinătate, violenţa domestică şi concubinajul. Acesta din urmă, foarte rar întâlnit în urmă cu câteva zeci de ani, a devenit deja un fenomen în România, cu o incidenţă ridicată în special în rândul tinerilor. De ce aleg tinerii o astfel de relaţie de cuplu? Cum îi poate ajuta Biserica să aleagă, în spiritul tradiţiei noastre, adevărata viaţă de familie? Sunt câteva dintre întrebările la care ne-am propus să răspundem astăzi.

Alexandru (24 de ani) şi Lucia (21 de ani) locuiesc împreună de aproape trei ani, fără să fie căsătoriţi. S-au cunoscut în 2005, pe când ea era încă elevă de liceu, în orăşelul lor natal. După doi ani de relaţie, fata s-a transferat într-un centru universitar important, pentru a termina liceul şi a se pregăti pentru facultate. Atunci Alexandru a decis că trebuie s-o urmeze pe Lucia şi s-au mutat împreună. Părinţii nu s-au opus, chiar dacă cei doi nu erau căsătoriţi. Bunicii Luciei, oameni apropiaţi Bisericii, au încercat să-i facă pe cei doi să înţeleagă că nu e bine să se mute împreună, fără să fi fost cununaţi şi binecuvântaţi de preot. N-au reuşit să-i convingă, iar de aproape trei ani Alexandru şi Lucia trăiesc în concubinaj. Ambii susţin că au ales această formă de convieţuire pentru a vedea dacă se potrivesc, pentru ca, mai apoi, când situaţia financiară le va permite, să-şi întemeieze o familie. În plus, susţin ei, acest tip de relaţie nu implică responsabilităţi din partea nici unuia. "Când ne-am hotărât să ne mutăm împreună a fost o decizie de moment. Bineînţeles că ne-am gândit dacă e bine să stăm necăsătoriţi. La început chiar ne ascundeam să spunem asta, dar acum toată lumea ştie şi e mai bine. Nu spunem că nu am vrea să ne căsătorim şi că e mai bine aşa, dar măcar ştim că nu avem nici o responsabilitate unul faţă de altul. Asta ne face să fim mai apropiaţi şi să trecem peste problemele alea ale "tinerilor căsătoriţi". Ne înţelegeam foarte bine înainte să ne mutăm împreună şi ne aşteptam la certuri zilnice după, dar ne-am obişnuit unul cu altul şi nu ştiu dacă ar schimba cu ceva căsătoria. Sigur că aş vrea să mă mărit, dar nunta perfectă, pe care mi-o doresc, nu mi-o face nimeni. Pentru asta trebuie să facem sacrificii pe care acum nu ni le permitem", explică Lucia. "Nu fac nuntă acum pentru că nu avem bani. Nu vreau o nuntă oarecare, vreau să fie frumos. Nu mă deranjează situaţia de acum. Ba, mai mult, e mai bine pentru noi, pentru că aşa ne dăm seama dacă ne potrivim sau nu. Până acum e bine, sper să fie aşa şi după nuntă", completează şi Alexandru.

Situaţia cuplului prezentat mai sus tinde să devină, din păcate, un fenomen şi în România. La ultimul recensământ general al populaţiei, din 2002, au fost înregistrate 828.132 de persoane care au declarat că trăiesc în concubinaj, media de vârstă situându-se între 20 şi 34 de ani. Cifrele Institutului Naţional de Statistică sunt, însă, depăşite, numărul real al celor care aleg să trăiască în concubinaj, după estimările cele mai recente, atingând peste un milion de persoane.

Biserica se opune acestei forme de convieţuire

Alegerea concubinajului este motivată cel mai adesea de tineri prin aceea că este singura posibilitate în condiţiile unor lipsuri financiare care nu permit căsătoria, dar şi prin faptul că partenerii de cuplu doresc să vadă dacă se potrivesc sau nu, pentru ca, mai apoi să-şi legalizeze relaţia.

Biserica Ortodoxă se opune, însă, acestei forme de vieţuire atât de străine tradiţiei noastre. "Acum se văd roadele comunismului în gândirea românului. N-ai casă, n-ai masă, nu poţi să întemeiezi o familie. Nu-i nici o legătură între lucrurile acestea, de fapt. Dacă Hristos nu e, degeaba ai masă şi casă. Alt motiv invocat este să vadă dacă se potrivesc. Iubirea nu ţine de potriveală, ci de capacitatea de a-l simţi pe celălalt parte integrantă din mântuirea ta. Exemplul fundamental al cununiei este întruparea lui Hristos. Cine trăieşte în concubinaj, trăieşte în păcat împotriva Întrupării Mântuitorului Hristos.

Este o modă pe care am acceptat-o cu multă uşurinţă, pentru a deveni oameni ai moftului, dovedind, de fiecare dată, că noi, ca oameni ai societăţii româneşti, suntem foarte apropiaţi de păcatele lumii occidentale, chiar dacă, de obicei, le înfierăm", consideră pr. prof. Constantin Valer Necula, consilier pastoral-misionar şi de imagine al Arhiepiscopiei Sibiului, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu.

▲ Cum ajută preoţii cuplurile să aleagă viaţa de familie

Pr. prof. univ dr. Constantin Valer Necula: "Este greu să consiliezi un om împotriva voinţei sale. Preotul este un educator de voinţă; el poate susţine voinţa unui om să se împlinească în voinţa lui Dumnezeu. Preotul pune la dispoziţia celor care vor să se îndrepte duhul lui Hristos şi duhul pocăinţei. E cel mai important lucru. Iar în parohii, ca principal mod de a fi alături de astfel de oameni, este insistenţa preotului asupra ideii de a intra în normalitatea pe care Evanghelia o pune la dispoziţie cuplurilor. Biserica atrage atenţia că această formă de relaţie, concubinajul, este o depărtare de la adevărul revelat al Evangheliei şi al Sripturii, conform căruia bărbatul şi femeia sunt una, dar doar în Hristos şi în Biserică. Uniunea consensuală nu se poate împlini decât în Hristos şi când El lipseşte, ca membru al familiei, cei doi nu se află într-o unitate a duhului care susţine familia."

▲ "Mulţi tineri ne cer să-i logodim aşa, un pic, să poată sta şi ei împreună"

Preoţii ortodocşi nu sunt de acord nici cu încercarea de a binecuvânta o astfel de relaţie libertină prin logodnă, chiar dacă unele cupluri solicită acest lucru. Logodna nefinalizată prin taina cununiei nu reprezintă decât o falsă idee de acoperire a păcatului.

"Problema cea mai gravă pe care o văd eu în concubinaj, la ora actuală, este faptul că se trăieşte într-o amăgire continuă. Se încearcă, de foarte multe ori, să se pună în cârca lui Dumnezeu lucruri la care numai firea umană putea să gândească. Vă dau un exemplu de "concubinaj machiat" în ultima vreme. Foarte mulţi tineri ne cer să-i logodim aşa, un pic, să poată sta şi ei împreună; să dea un fel de spoială duhovnicească curviei lor. Nu se poate aşa. Logodna înseamnă asumarea integrală a celuilalt şi se finalizează în cununie. În Mitropolia Ardealului este interzis de către mitropolitul nostru, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, să se slujească logodna separată de cununie, la distanţă mare de timp", precizează părintele consilier Constantin Valer Necula.

"Biserica atrage atenţia asupra faptului că acest concubinaj, acest libertinaj, a dat idei şi altora, care nu sunt bărbat şi femeie, să trăiască în concubinaj. Mă refer la cuplurile homosexuale, care imediat au găsit o soluţie şi o portiţă de scăpare pentru a-şi argumenta păcatul.

Apoi, Biserica are de fiecare dată o atitudine pastorală pozitivă, aşteptând ca oamenii să se întoarcă. Biserica n-a cerut nici statului, nici lui Dumnezeu nu cere trăsnete şi fulgere, ci înmuierea inimii oamenilor pe măsura cunoaşterii adevărului", a mai spus părintele consilier Constantin Valer Necula.