Cândva căsătoria era regula de bază a societăţii după care tinerii îşi organizau viaţa. Dacă în trecut respectarea acestei reguli era o obligaţie, mai ales morală, astăzi căsătoria se face după propria voinţă doar în momentul în care partenerii consideră că este potrivit. Sociologii observă că mulţi tineri, din cauza societăţii secularizate, nu mai văd în căsătoria religioasă acel eveniment important care le marca viaţa, ci un simplu ceremonial, iar "un act nu va schimba iubirea dintre ei" (căsătoria civilă).
Într-o lume secularizată, tot mai mulţi aleg să trăiască o viaţă de cuplu în concubinaj, fără săvârşirea Tainei Căsătoriei. Aceştia consideră că a trăi astfel este "normal" şi aceia care nu sunt de acord cu această formă de convieţuire au o mentalitate învechită. Dar oare "mentalitatea" lui Dumnezeu este învechită? Ceea ce era considerat ca fiind imoral altădată pare a fi legitimat în prezent. Concubinajul este văzut ca fiind ceva "normal". Cuvântul concubinaj vine de la concubină, care era folosit în vechime pentru a desemna o fată care trăieşte cu un bărbat pentru plăcerea lui, dar cu care acesta nu avea intenţia să se căsătorească.
Cauzele ce determină creşterea concubinajului
Această "căsătorie de probă" are la bază anumite cauze, cum ar fi: teama că într-o zi iubirea va lua sfârşit şi totul va lua o altă întorsătură, frica de complicaţiile care ar putea apărea în urma unui divorţ (în privinţa împărţirii bunurilor materiale şi creşterea copiilor etc.), egoismul, comoditatea, lipsa de responsabilitate pe termen lung, naşterea unui copil, studiile, cariera, călătoriile şi dorinţa de a fi independent. La acestea se adaugă şi problemele societăţii în care trăim: tinerii nu mai au un loc de muncă stabil, nu mai au posibilitatea achiziţionării unei locuinţe pentru a-şi forma o familie etc. Concubinajul este un fenomen care ridică numeroase probleme: intră în contradicţie cu normele religioase, cuplul se caracterizează prin instabilitate şi fragilitate, lipsa copiilor, celula de bază a societăţii (familia) este pusă în pericol şi ameninţă echilibrul social.
Din punct de vedere psihologic, sunt câteva motive pentru care nu se alege căsătoria. "La prima vedere, tinerii care preferă concubinajul par să afişeze o atitudine de originalitate în faţa tradiţiilor. În profunzime însă, schimbările psihosociale din ultimele decenii determină trăsături psihologice care fac de la sine înţeleasă această alegere. E posibil ca tinerii de azi să fi fost, în copilărie, martorii certurilor dintre părinţi, să fi trecut prin experienţa divorţului lor. Firesc, acest lucru îi face să vrea o altfel de viaţă de cuplu. Mulţi tineri văd în căsătorie doar un angajament impus. De aceea, ei preferă libertatea relaţiei şi sentimentul de independenţă pe care aceasta îl oferă. Altfel spus, relaţia "liberă" dă senzaţia că partenerul nu este câştigat definitiv, ci trebuie recucerit din nou şi din nou. Căutarea începutului poate fi extinsă dincolo de primii paşi în relaţie şi nu doar rezumată la "luna de miere", ceea ce în mod sigur este o armă contra rutinei", ne-a spus psihologul Loredana Gavriliţă-Bănică.
Claudiu Ganciu, psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie, ne-a explicat: "Multe cupluri decid să treacă de la concubinaj la căsătorie în momentul apariţiei unei sarcini, a unui copil. Perioada de concubinaj a devenit, pentru multe cupluri, o perioada implicită. Dezinvestirea căsătoriei este o consecinţă a afirmării individualităţii, a disoluţiei apartenenţei la o familie, sat, oraş etc. Aceste fenomene sunt specifice unei societăţi bazate pe consum."
Din punct de vedere juridic, uniunea liberă nu produce nici un efect asupra celor doi parteneri, legea din ţara noastră nerecunoscând această formă de convieţuire. Majoritatea statelor europene l-au recunoscut ca formă de viaţă, în special datorită numărului mare de copii născuţi de femei necăsătorite. În Islanda, 60% dintre copii sunt proveniţi din relaţii de concubinaj, în Danemarca şi Suedia 55%, iar în Marea Britanie 40%.
În România, concubinajul a luat avânt după 1989
România a început să manifeste indulgenţă în ceea ce priveşte concubinajul în special după evenimentele din â89. În topul ţărilor cu astfel de cupluri, ţara noastră se află pe locul al patrulea după Finlanda, Norvegia şi Suedia. Dovadă a faptului că românii au început să prefere concubinajul este înregistrarea uniunii consensuale ca mod de viaţă în cadrul recensământului din 2002. Astfel, potrivit datelor puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică, 828.000 de persoane au declarat atunci că trăiesc în concubinaj, ei reprezentând 3,8% din populaţia României, majoritatea persoanelor provenind din mediul rural. Cu 5,9 căsătorii la 1.000 locuitori (2002), România se situează între ţările europene cu o rată a căsătoriei mai ridicată decât media.
Logodna, falsă formă de acoperire a păcatului
Din perspectivă creştină, asistăm la o minimalizare a Tainei Căsătoriei. Nu se mai pune preţ pe binecuvântarea lui Dumnezeu. Această metodă "de testare" a partenerului prin concubinaj este un păcat grav. Uneori el este mascat de oficierea unei logodne în faţa celor două familii şi chiar în faţa lui Dumnezeu, cerându-se preotului oficierea slujbei Logodnei, însă fără Taina Cununiei. Logodna nefinalizată prin cununie nu reprezintă decât o falsă formă de acoperire a păcatului.
Biserica îndeamnă la căsătorie pentru că, după cum spune Sf. Apostol Pavel în Sf. Scriptură: "Dacă însă nu se pot înfrâna, să se căsătorească. Fiindcă mai bine să se căsătorească decât să ardă" (1 Corinteni 7:9). De asemenea, în Epistola către Evrei este scris: "Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu" (Evrei 13:4).
Voia lui Dumnezeu pentru fiecare creştin este să se ferească de curvie. Dumnezeu a constituit familia şi tot El va pedepsi pe cei ce nu o respectă. În Geneză (2:24), referindu-Se la căsătorie, Dumnezeu spune aşa: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup".
Taina Nunţii, care uneşte bărbatul şi femeia, este sfântă pentru că este consfinţită de Biserică şi de Dumnezeu Însuşi. În Apostolul ce se citeşte la cununie, această legătură este asemănată de Sf. Apostol Pavel cu legătura sfântă şi tainică dintre Hristos şi Biserică: "Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este" (Efeseni 5:23).
Potrivit canoanelor bisericeşti, "cel ce trăieşte în concubinaj nu poate fi primit la Sfintele Taine, nu i se pot primi darurile la biserică. De asemenea, concubinii nu pot fi naşi la cununie şi botez" (Pravila bisericească - V. Căsăt. a III). O familie are nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu pentru a trăi în bună cuviinţă. Cei care hotărăsc să se "joace de-a familia", alegând concubinajul ca pe un substitut al căsătoriei, nu realizează că încalcă voia Sa. O astfel de legătură este nelegitimă din punct de vedere civil şi religios. În Epistola I către Tesaloniceni (4:3-5), Sf. Apostol Pavel spune: "Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră; să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu". Este nevoie de un timp pentru ca cei doi să se cunoască şi pentru a observa care sunt calităţile şi defectele celuilalt, însă coabitarea fără oficializarea relaţiei devine un păcat atunci când cei doi întreţin relaţii intime.
Această cale nu pregăteşte cuplul pentru căsătorie şi nici nu fereşte de divorţ, dimpotrivă, creşte riscul abuzurilor în cuplu şi faţă de copii, după cum arată numeroase studii. Dacă într-o relaţie de concubinaj un copil nu va fi protejat din punct de vedere social, căsătoria oferă acestuia stabilitatea şi siguranţa unei familii. Cei care locuiesc împreună înainte de căsătorie au cu până la 96% mai mare risc de despărţire pentru că sunt mai puţin dispuşi să facă anumite compromisuri şi sacrificii pentru binele relaţiei, ceea ce denotă o oarecare lipsă de moralitate.
