O radiografie a pandemiei în cifre

Despre fiecare detaliu al pandemiei de COVID-19 există opinii contradictorii. Nu doar ale noastre, muritorii de rând, ci chiar ale unor autorități și specialiști. Virusul a apărut natural versus a fost creat în laborator. Responsabili sunt chinezii, americanii, Bill Gates, Dr. Fauci. Distanța de 1,5-2 m e suficientă ca protecție, virusul nu plutește prin aer vs ba da, plutește, și anume 8 minute. Suprafețele din casă trebuie dezinfectate frecvent vs nu e nevoie. Încălțămintea trebuie dezinfectată la intrarea în casă vs virusul nu poate fi adus pe tălpi. În aceste condiții, ne îndreptăm atenția către cifre, care se presupune că sunt obiective.

Ziua de 19 mai 2020. Deja mult prea celebrul tabel Worldometers ne arată aproape 5 milioane de purtători ai virusului. Unul dintre puținele lucruri cu care mai toată lumea e de acord este că numărul real e de 10 sau chiar 20 de ori mai mare, căci unii sunt asimptomatici, iar alții au simptome suportabile și nu se prezintă la doctor, deci nu intră în statistici.

Așadar, am avea cel puțin 50 de milioane de infectați. E o cifră înfricoșătoare, dar reprezintă doar 0,66% din populația pământului. În plus, vestea bună e că, la 50 de milioane, mortalitatea COVID-19 ar fi de zece ori mai mică decât cea oficială, care este 14% din cazurile încheiate. A doua cifră totală este cea mai vânată de jurnaliști și opinia publică: peste 320.000 de morți.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că, anual, până la 650.000 de oameni mor din cauza afecțiunilor respiratorii provocate de gripa sezonieră. Oricum, suntem departe de gripa Hong Kong din 1968: 1 milion de decese. N-a scăpat atenției publice faptul că în anul acela a avut loc Festivalul de la Woodstock, unde nici vorbă de distanțare socială… E drept, se întâmpla după doar o lună de la primul caz, dar oricum nu s-a luat nici una dintre măsurile de azi. În fine, însănătoșiții sunt aproape 2 milioane, ceea ce, făcând diferența, înseamnă că există aproape 2,7 milioane de cazuri active, care teoretic se pot termina oricum.

De la începutul crizei, Wordlometers a adăugat câteva coloane la tabel, printre care numărul de morți la 1 milion de locuitori. 92.000 de decese în Statele Unite este îngrozi­tor, dar SUA are sub 280 per milion, în vreme ce Marea Britanie și Italia peste 500, iar Spania aproape 600.

În ceea ce ne privește, s-au consemnat 58 de decese, respectiv 893 de infectări la un milion de români și mai ales cu o rată de vindecare totală de 59%, față de media mondială, care este de 39%.

Cifrele nasc alte întrebări

Dar cât de reale sunt aceste cifre? Vom neglija teoriile conspiraționiste, care susțin că unele state raportează intenționat cifre mai mari, ca să obțină mai multe ajutoare, iar altele mai mici decât în realitate, ca să pară țări mai sigure, în perspectiva investițiilor, turismului și schimburilor comerciale de după pandemie. Chiar și așa, unele cifre rămân greu de înțeles. E posibil oare ca Rusia, o țară cu 146 de milioane de locuitori și 4.200 km de graniță cu China, de unde a început totul, să aibă mai puțin de 3.000 de decese, cam cât Peru, aflat în alt continent și având 28 de milioane de cetățeni? Sigur, sunt o mulțime de factori care intră în discuție, precum densitatea de locuitori pe kmp, viteza de reacție la pericol, strictețea măsurilor luate, starea sistemului medical etc., dar nelămuririle persistă.

E posibil oare ca RPD Coreeană, aflată între China (circa 83.000 de cazuri și 4.600 de decese raportate) și Coreea de Sud (11.000 cu 260) să nu aibă absolut nici un infectat? Intrigă și cifrele Indiei, un stat care, la 1,4 miliarde de cetățeni și un PIB de 3 ori mai mic decât cel al României, a reușit să aibă doar puțin peste 3.000 de decese, stabilind recordul primelor 60 de state din tabel, cu doar 2 morți la un milion de oameni!

Nu în ultimul rând, ce s-a întâmplat totuși în Italia, Spania și Franța? Explicațiile vehiculate – populație îmbătrânită și/sau reacție întârziată la pandemie și/sau indisciplina populației, nu pot fi suficiente. Germania, vecină cu Franța, are tot cam atâtea îmbolnăviri, dar de 3,5 ori mai puține decese.

Nu trebuie să uităm, de asemenea, că, de la începutul raportărilor, cel puțin două state, China, apoi Marea Britanie, și-au schimbat metodele de contabilizare a cazurilor, numărul acestora crescând brusc în momentele respective. Chiar până azi, felul în care se numără într-un stat sau altul este în mod evident foarte diferit și, practic, necunoscut opiniei publice.

Coborând cu grijă panta

Nu sunt neglijabile nici celelalte cifre, de pildă numărul de teste efectuate. Dacă SUA e prima în clasamentul făcut după numărul de îmbolnăviri, la fel de adevărat este că domină și la numărul de teste, peste 12 milioane, aproape cât următoarele 4 state la un loc, dar este depășită de Rusia și Spania la numărul de teste/1 milion de locuitori. Și aici sunt multe de lămurit. În primul rând, ce fel de teste se fac, căci unele caută virusul în sânge, iar altele anticorpi ai lui. Și câte teste se fac unui pacient ori suspect și în ce momente și mai ales cât de bune sunt. S-a dovedit că există multe rezultate fals-pozitive și altele fals-negative.

Important este firește și numărul de cazuri critice, și cel al cazurilor încă în desfășurare. Se știe că unele țări au intrat mai târziu în pandemie, cifrele lor privind decesele fiind încă mici, dar...

Din acest punct de vedere, însă, tendințele arată în general bine, majoritatea țărilor, inclusiv cele lovite cel mai mult, sunt pe panta descendentă a pandemiei. Italia, Spania, Franța, care raportau și 800 de noi decese într-o zi, au coborât sub 200. Curba descendentă e valabilă și pentru România, ceea ce din păcate nu exclude nici o eventuală recrudescență, în cazul în care am renunța prea brusc și prea tare la prudență, și nici revenirea virusului la toamnă, după modelul gripelor sezoniere, în condițiile în care încă nu există un vaccin, iar tratamentele deocamdată bâjbâie.

Așa cum s-a scris și în „Ziarul Lumina”, COVID-19 nu este nici prima pandemie din istoria lumii și nici cea mai gravă. Gripa spaniolă din 1918 a infectat 500 de milioane de oameni, o treime dintre pământeni la acel moment, și a ucis cel puțin 50 de milioane (100 după alte surse). Culmea e că s-a suprapus cu o epidemie de tifos exantematic, care a ucis 3 milioane de oameni în estul Europei, inclusiv în România. De altfel, și COVID-19 se suprapune cu pandemia de SIDA, cu 39,5 milioane de victime până acum. Să sperăm că nu va mai fi cum a fost. Depinde și de noi.