Blândețea în procesul devenirii noastre

Voi începe acest articol cu concluzia: avem nevoie de blândețe - faţă de noi înşine, de ceilalți, în faţa durerii. Este necesară blândeţea cu toate procesele integrării, vindecării și devenirii, care alcătuiesc viața. Este nevoie de blândeţe în stabilirea identităţii şi rolurilor, fie că suntem femei, fie bărbaţi. Blândeţea determină echilibrul în relaţiile de cuplu.

Discuţia despre identitate și roluri este una sensibilă, mai ales că societatea în care trăim participă activ la formarea unor roluri deviate, în cadrul unei așa-numite identități fluide, și îmbracă discursul într-o formă corectă politic, dificil de demontat, în schimb, eșecul e aproape garantat. Dar, de regulă, luăm seama la costuri doar când sunt devastatoare pentru noi, ca indivizi, și funcționalitatea societății. Definiţia oferită de DEX descrie identitatea ca un „principiu fundamental al gândirii ce impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații, asemănare, similitudine perfectă”.

Identitatea personală se formează prin modele, experiențe, imitare. Specialiștii care studiază dezvoltarea umană au concluzionat că ea se încheie, în linii mari, în jurul vârstei de 25 de ani, urmând apoi formarea de identități secundare: religioasă, profesională, de cuplu. Este un proces dinamic, în tandem cu viața.

Spre deosebire de alte specii, noi, oamenii, avem cea mai lungă copilărie: 18 ani până devii adult, enorm de mult, dacă mă raportez la ecosistemul din care facem parte, unde majoritatea mamiferelor între 3-5 ani sunt adulți. 25 de ani înseamnă un sfert de secol în care ai datoria de a-ți defini identitatea pe mai multe paliere, un sfert de secol în care poți să descoperi care ți-e rolul în viață. Dacă ești femeie, urmează să-ți pui întrebarea: ce înseamnă rolul de femeie, în raport cu mine, în primul rând, apoi în raport cu un bărbat, o familie, societatea, cultura în care viețuiesc? Ce înseamnă rolul de soție, dar cel de mamă? Nu urmăresc să abordez tematica în termeni rigizi, ca și cum un rol ar însemna o serie de elemente bine delimitate, sau să fac abstracție de procesul dezvoltării, care e unic pentru fiecare persoană, dar în termeni generali, orice rol poate fi definit, pentru că nu suntem atât de unici pe cât ne-am considera.

Masculin și feminin, în echilibru

Ce este energia feminină în esență și de ce este necesară o înțelegere corectă a ei? Energia feminină este cea care hrănește bărbatul la nivel spiritual, al sufletului, îl împlinește în moduri în care banii, prietenii sau statutul social nu o pot face. Spiritualitatea profundă, care înseamnă vulnerabilitate, conexiune cu Dumnezeu, fluiditate, deschidere, acceptare necondiționată, iubire, hrănește adânc legătura dintre noi, ne oferă răspunsuri adevărate, nu surogate. Depresia bărbatului, lipsa de vitalitate vin din faptul că femeia nu este în energia ei feminină și astfel nu-l poate hrăni pe bărbatul de lângă ea în esența lui spirituală. Atunci apare ruptura, dependența, căutarea în altă parte, rănirea reciprocă. De aceea, noi, psihologii, spunem mereu că soluția e întoarcerea înspre interior, nu pentru că nu ar fi problematic comportamentul partenerului, ci pentru că rădăcinile ne oferă răspunsuri, nu ramurile.

Acest adevăr, pe care l-am simțit ca fiind real, a curs înspre mine fără să am vreo contribuție la el și atunci am știut că nici un bărbat hrănit în esența lui de energia feminină nu suferă de depresie, pentru că depresia e pierderea vitalității, ori energia feminină înseamnă vitalitate. Nici un bărbat hrănit sănătos din energia feminină nu este dependent de substanțe sau comportamente, nu e rătăcit spiritual sau ignorant, ci în fața lui se deschid, treptat, drumuri ale devenirii.

Femeia îi oferă bărbatului scop, sens, posibilitatea de a transcende veacurile prin urmași. Ea îi oferă toată rațiunea emoțională și spirituală de a exista. Bărbații fac ordine unul în mintea altuia, femeia face ordine în sufletul bărbatului. Sufletul bărbatului este împărăția femeii. Este ușor să-ți judeci partenerul pentru că bea, de exemplu, dar e mai dificilă și consumatoare de energie întrebarea „de ce bea?” Poate că este o lipsă cronică de conexiune, sentimentul de singurătate în doi, înstrăinare, necomunicare, traume din trecut, atitudini greșite față de viață sau relație.

Cu toții avem dificultăți și nu doresc să minimalizez vreo secundă greutatea procesului de schimbare sau setul de abilități de care ai nevoie pentru a le face față, însă schimbarea se produce doar când durerea este atât de mare, încât în față mai sunt doar două posibilități: autodistrugere sau schimbare. Însă, schimbarea se produce numai dacă bărbatul are un minim de maturitate emoțională, un minim de responsabilitate, angajament față de relație și dorința de a le fi bine împreună, de a construi împreună. Tu ești responsabil pentru devenirea ta ca bărbat, iar eu sunt responsabilă pentru devenirea mea ca femeie. Ne întâlnim pentru a parcurge drumul acesta fascinant, numit viață, împreună, cu grijă față de noi înșine, cu grijă față de celălalt, cu grijă față de relație. Practic, căutăm o viață iubirea, pentru că dorim acea completare de energie feminină/masculină care ne împlinește viața.

Însă, la fel cum bărbatul are nevoie de energia femeii, la fel femeia are nevoie de energia bărbatului, pentru că nu cunosc o femeie împlinită în relație care să nu fie hrănită în esența ei de un bărbat în energia lui masculină, care înseamnă stabilitate, fermitate, protecție, răbdare, iubire necondiționată, acceptarea femeii în toate fazele emoționale. Astfel, femeia poate să se deschidă în moduri care să hrănească și dezvolte relația - e în natura femeii să iubească total, să fie dedicată bunăstării familiei, să facă din casă un adevărat cămin, însă aceste daruri se deschid în prezența unei masculinități care oferă protecție, siguranță, iubire și acceptare.

Este un schimb atât de subtil, în care unul se potențează pe celălalt, supraviețuiesc împreună într-o dramă continuă, ori luptă pentru putere sau se dezvoltă și cunosc profunzimile vieții și iubirii în moduri pe care nu le pot anticipa.

Mă dăruiesc ție înseamnă că îmi las cu încredere sufletul în mâinile tale, acel mod sufletesc de a fi în relație, diferit de trendul modern în care suntem parteneri pe un drum în care avem contribuții egale, calculăm, investim precaut în celălalt, cu speranța profitului.

Nu aș tinde spre o extremă a dăruirii, dar iubirea și relaționarea profundă înseamnă să stai în groapă lângă celălalt, asumând împreună cu el trecerea prin necazuri. Nu calculezi, nu-i spui clișee obosite de tipul „va fi bine”, ci doar stai în cea mai adâncă tăcere lângă el, cu respect față de procesul lui, unit emoțional cu el.

Nu pot sublinia îndeajuns necesitatea flexibilității, introspecției, întrebărilor deschise, conversațiilor dificile, răbdării, autocunoașterii, disponibilității de schimbare, altruismului, renunțării la ego, la superioritate, tot ceea ce crezi că știi. Acestea sunt costurile unei vieți împlinite în doi, deși e impropriu spus „costuri”, însă tot ce e valoros în viață, tot ce contează până la urmă, presupune un proces de renun­țare, schimbare, devenire.