Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Psihologie Ca lutul în mâna olarului, așa este copilul tău

Ca lutul în mâna olarului, așa este copilul tău

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Psihologie
Un articol de: Alina A. Rotaru - 09 Iun, 2022

Sunt articole pe care le scrii din cap și sunt articole pe care le scrii din inimă. Acest articol face parte din a doua categorie. Urmează vacanța de vară pentru copiii noștri, multe zile de relaxare, deconectare de sarcinile școlare, iar provocarea părinților de a le găsi activități educative începe. Înainte de orice activitate cu miză formatoare de intelect pe care o ai pentru copilul tău, oprește-te și uită-te la el, caută să vezi cum s-a schimbat, ce-i mai place, ce nu-i mai place, care sunt activitățile care-i fac plăcere, ce visuri are.

Copilul tău vrea să fie văzut, în primul rând. Să fie observat, să aibă prezența și atenția ta, dincolo de activități educative, bani pe care-i investești în formarea lui sau activități extrașcolare. De aceea, te încurajez, ca părinte, să fii modelul de voce blândă pentru copilul tău, chiar și în momentele dificile pe care le traversează, când este critic cu el, când se supără sau își reproșează ceva… iată câteva lucruri care i se „tatuează” pe inimă și îl urmăresc mai târziu în viață. Oricât de mari sunt greșelile lui sau momentele dificile pe care le traversează, tran­smite-i: „Te iubesc, toată viața mea o să fac asta, indiferent de acțiunile tale; am încredere în tine, deși nu am toate dovezile necesare, dar cred în tine, pentru că te iubesc; vreau să fiu lângă tine mereu și să fac astfel încât să-ți fie bine; ai și defecte, dar calitățile tale sunt cele mai importante; o să stau lângă tine la bine și la greu; vreau să facem cât mai multe lucruri împreună; tot ce pot să fac pentru tine, voi face fără să mă mai gândesc”.

Scrisoare pentru părinți

Una dintre colegele mele mi-a oferit spre citire câteva aspecte pe care le-a schițat pentru părinți, în urma observațiilor obţinute în interacțiunile cu copiii: „Dragi părinți, îmi place să compar copilul cu o bucată de lut. Cum e lutul pe care îl ai în mână? Moale, lipicios, ușor de modelat, lasă urme pe pielea ta, se usucă repede dacă nu îți umezești palmele, ușor de scrijelit, fin la atingere, se întărește și ia forma dorită de olar. Vreau să cred că sunteți sau încercați să fiți buni olari. Zilele petrecute cu elevii mi-au demonstrat că uneori olarul mai greșește… poate fără să își dea seama. E datoria mea să comunic cele constatate. Ce face olarul? Pune presiune pe bucata de lut, având în spate nemulțumire, scrijelește vasul și lasă urme adânci, care se vindecă sau se repară greu, uită să îi vorbească frumos lutului.

Olarule priceput, dacă ești un om mereu nemulțumit, așa va fi și «produsul», copilul tău. Dacă ești un olar care uită de cuvintele frumoase, «vasul» copilului tău va fi la fel. Dacă ești un olar care nu respectă oamenii și munca lor, «vasul» copilului tău va face la fel. Dacă ești un olar care nu are timp de modelat vasul propriu, copilul tău va fi un produs nefinisat și se va întări așa. Dacă ești un olar care nu îl învață să fie tolerant la frustrări, copilul tău va fi fragil, sensibil. Doresc să îți fiu aproape și împreună să modelăm frumos, cât de bine putem.

Această scrisoare e un semnal de alarmă pentru a te opri din goana zilnică și a acorda mai mult timp modelării. Joacă-te cu el, vorbește-i frumos, îmbrățișează-l (nu știe cum e să fii îmbrățișat), nu îl împovăra cu grijile tale, oferă-i nopți liniștite, pune-l în situații multiple, astfel încât să învețe că regulile trebuie respectate. Învață-l să fie atent și la alții, nu doar la el, să empatizeze, să asculte, să accepte și situaţia #Nu se poate acum!» Lutul sau bucata ta de lut are toate calitățile necesare pentru a deveni un produs valoros! Poate te regăsești într-o situație similară menționată anterior și am convingerea că știi ce trebuie făcut. Am încredere în tine, olar priceput, știu că pe viitor lucrurile se pot schimba! Îți mulțumesc pentru bucata de lut dăruită și pentru colaborare! Succes în a modela cât mai bine cu putință!”

Părinții trebuie să vegheze

Cele mai multe tragedii se întâmplă din neglijență parentală, sub ochii noștri, în camera de lângă, iar noi stăm liniștiți crezând că avem totul sub control.

Nu suntem atenți la copiii noștri, suntem ocupați, prinși în conflicte, necunoscători ai naturii umane, neinteresați activ de ce înseamnă creșterea unui copil și credem că lucrurile vor merge bine de la sine doar pentru că îi iubim și le oferim resurse pentru a crește și două activități extrașcolare.

Una dintre concluziile mele este că părinții nu știu aproape nimic esențial despre ce se întâmplă în mintea și emoțiile copilului sau adolescentului lor, trăiesc în lumi paralele, sub același acoperiș. Este inadmisibil să nu cunoști prietenii copiilor tăi; să nu-i cunoști pe părinții prietenilor copiilor tăi; să fie plecat de acasă copilul tău și tu să nu știi unde se află și cu cine; să aibă acces nelimitat și necenzurat la o lume online plină de pericole, plină de oameni periculoși; să nu știi ce jocuri online se joacă copilul tău; este inadmisibil să nu știi ce filme sau anime-uri vizionează copilul tău; este inad­misibil să-ți cauți scuze atunci când vine vorba de copilul tău; să-ți neglijezi rolul de părinte, să arunci responsabilitatea pe celălalt părinte, pe bunici, pe școală, pe societate. Ești responsabil pentru copilul tău minor, nu știu cum să subliniez mai bine acest lucru.

Iubirea e şi atenţie

Orice societate evoluată, orice om cu o minimă pretenție de evoluție își prioritizează copilul sau copiii, indiscutabil. Nici casa, nici mașina, nici prietenii, nici rudele, nimeni nu are prioritate înaintea copilului tău. Un lucru pe care l-am învățat în ultimul timp este faptul că iubirea înseamnă atenție la celălalt. Atenție să surprinzi schimbările subtile care se petrec în ființa lui, atenție la momentul prezent în care sunteți împreună, disponibilitatea de a fi acolo cu atenție. Una dintre cele mai mari bătălii psihologice în zilele noastre este cea pentru atenție. Fără dubii, iubirea e și atenție. Poți să oferi orice resursă materială copilului tău, nimic nu va înlocui prezența ta.

Funcția de părinte poate fi preluată de orice instituție socială, rolul de părinte nu îl poate îndeplini nimeni în locul tău. Emoțional și psihologic, copilul se hrănește cu prezența ta, cu atenția ta… suntem deconectați de noi înșine, deconectați în relațiile familiale, din această cauză atracția irezistibilă spre device-uri este una dintre provocările majore ale părinților. Copiii caută conectare și aleargă acolo unde o găsesc. Adulții caută conectare și aleargă acolo unde o găsesc.

Relațiile, conversațiile dificile în care ne putem conține emoțiile dificile sunt hrănitoare pentru sufletul nostru, iar surogatele pe care le căutăm în alte plăceri și excese ne golesc de vitalitate. Nu doresc să vorbesc din postura în care nu aș ști cât de dificilă este schimbarea… ea se produce treptat, ea vine în viața noastră atunci când o primim cu conștientizare și dorința de a investi în relațiile noastre. Nimic valoros nu se obține fără muncă interioară și exterioară, te încurajez să mergi pe acest drum.

Citeşte mai multe despre:   copil