Copilul are nevoie de reguli şi disciplină

Încă din primii ani de viaţă avem nevoie de o anume rutină, o ­ordine firească a lucrurilor. Specialiştii sunt de părere că disciplina şi buna rânduială ajută ­organismul să funcţioneze mai bine, iar în cazul elevilor să obţină mai uşor performanţe. Părinţii trebuie să-şi impună regulile ferm, însă cu calm, fără pedepse, fără să ţipe la copii.

În ultimii ani s-a vorbit tot mai mult despre parenting, despre noile metode de educare a copilului, iar dintre acestea, la modă printre părinţi este stilul „liber”, fără nici o impunere, în cadrul căruia copilului i se oferă libertate totală cu motivaţia de „a nu-i îngrădi creativitatea” şi „a nu-i limita dezvoltarea personală”.

Însă, psihologii şi specialiştii în educaţie apreciază că o anume disciplină este necesară pentru că îl va ajuta pe copil să diferenţieze binele de rău, să îi respecte pe ceilalţi, să aibă un comportament civilizat. „Ordinea și disciplina nu se învață la o anumită vârstă. Nu putem spune că până la o anumită vârstă copilul are voie să facă doar ce vrea el și abia mai târziu, când mai crește, îl putem disciplina. Un copil «bine crescut și educat» necesită mult efort și dedicare din partea părinților și a tuturor adulților cu care acesta intră în contact. De altfel, ordinea și disciplina se traduc prin bună creș­tere, bun-simț și o bună edu­cație. O anumită ordine nu apare la o anumită vârstă, ci zilnic se adaugă câte o cărămidă la întregul nostru pentru ca într-un final să devenim persoane independente și autonome”, potrivit psihologului Iuliana Dobroviceanu, specialist în psihologie clinică şi psihopedagogie specială.

Cea mai eficientă modalitate de a ne învăța copiii să se comporte este prin propriul exemplu, iar normele de educaţie se deprind încă de foarte mici, în sânul familiei. Un copil nu va fi ordonat sau nu va avea o anumită disciplină dacă în familie nu sunt stabilite reguli de igienă, de comportament, de viaţă. „De mai multe ori, la maturitate, ne trezim că facem unele lucruri așa cum am văzut la părinții noștri. Copii fiind, uneori ne revoltăm, avem impresia că o anume ordine în lucruri ne limitează, nu ne lasă spaţiu de dezvoltare, însă copilul are nevoie de reguli, are nevoie de ordine și disciplină încă de mic pentru a securiza și a deține controlul asupra lucrurilor pe care reușește să le facă”, precizează psihologul, care mai subli­niază că trăim într-o societate cu anumite norme şi trebuie să ne adaptăm acestora, de aceea ordinea şi disciplina ne facilitează o integrare lină şi armonioasă.

Dacă o anume disciplină o impregnăm copiilor prin propriul nostru comportament şi prin consecvenţă în decizii, regulile le impunem ferm, însă cu calm, fără pedepse, fără să ţipăm la ei, pentru că pedepsele erodează relaţia părinte-copil. În acelaşi timp, dacă limitele sunt stabilite cu calm, după ce le-am explicat copiilor şi de ce este benefic pentru ei să aibă nişte limite, acestea sunt mai uşor acceptate. După cum regăsim în cartea „Copilul tău este un geniu”, scrisă de Florian Colceag şi Florin Alexandru, putem disciplina copiii fără să-i pedepsim dacă urmăm câteva reguli simple: 1. Să învățăm să ne gestionăm propriile emoții şi să nu luăm decizii când suntem supăraţi; 2. Să empatizăm cu copiii noştri (când sunt înţeleşi cooperează mai bine); 3. Să fim alături de copilul nostru atunci când se comportă în moduri greu de ges­tionat; 4. Să ne conectăm cu copilul înainte de a-l corecta (prin stabilirea contactului vizual şi nu numai); 5. Să stabilim limite, dar cu empatie; 6. Să ne amintim că toate „comportamentele necorespunzătoare” reprezintă o expresie (chiar dacă greșită) a unei nevoi legitime; 7. Să avem compasiune pentru copil (nu poți fi un părinte iubitor dacă nu te iubești pe tine însuți).

Dacă ne referim la performanţele elevilor, psihologul Iuliana Dobroviceanu subliniază că stabilirea unui program concret de învățare va creşte capacitatea de exerciţiu şi de efort intelectual care, bineînțeles, va fi încununat de succes: „Desigur că sunt și acei copii care «prind din zbor» și care spun că se plictisesc repede și nu au nevoie de un program de lucru strict. Posibil ca acei copii să aibă o atenție distributivă foarte bună și să nu aibă nevoie de un program foarte încărcat de lucru, dar asta nu înseamnă că nu au nevoie de nici un program. Aceștia pot avea un program adaptat stilului lor de lucru cu alte activități didactice, mult mai variate”.