Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Psihologie Întoarce-te spre tine însuți

Întoarce-te spre tine însuți

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Psihologie
Un articol de: Alina A. Rotaru - 21 Ian, 2021

Pe măsură ce oamenii au început să gândească rațional, întrebările au devenit parte din normalul existenței lor. Cele mai mari limitări, însă, nu sunt în exterior, ci în interior. Când acolo se produc transformări, începem să înţelegem că nu avem nici un motiv pentru a trăi altfel decât ne dorim. În fața morții rămân doar lucrurile importante, nu părerea lumii, nu fricile, orgoliul sau orice altceva care ne-ar împiedica să fim ceea ce vrem să fim.

Pentru a avea o idee asupra a ceea ce însemna traiul unui om simplu acum 200 de ani (din punctul de vedere al vârstei Pământului, 200 de ani înseamnă 5 secunde), trebuie să avem în vedere, în primul rând, că atunci nu exista televiziune, medicină de masă, acces la apă curentă, asistență socială, electricitate, învățământ obligatoriu, ca să nu mai vorbim de internet, calculator sau mobil. Toate descoperirile și invențiile au fost posibile datorită faptului că cineva a sfidat status quo-ul, și-a pus întrebări, iar prin muncă de încercare și eroare, prin studiu și perseverență, a descoperit sau a creat ceva care a dus la îmbunătățirea calității vieții oamenilor, de-a lungul generațiilor. În urmă cu 100 de ani se murea de la o simplă răceală, iar gripa mătura sate sau orășele întregi. Din zece nou-născuți, ajungeau la maturitate doar trei.

Treptat, cultura europeană a ieşit din superstiția magiei, a conceptelor de ierarhie socială, recunoscând liberul arbitru și dreptul la opinie, atât timp cât libertatea celorlalți și pacea civică erau respectate. Datorită înaintaşilor beneficiem astăzi de atâtea avantaje. Oricât de lipsiți de oportunități ne-am considera, trebuie să recunoaştem că suntem cea mai răsfățată generație de pe Pământ. Ne-am putea întreba fiecare: „Ce aş mai putea face eu azi, când lumea are tot ce îi trebuie, când e greu să te remarci printre atâția oameni străluciți (cercetători, inventatori, poeți celebri, scriitori talentați, medici, ingineri, chimiști și mulți alții); ce mai pot eu să descopăr sau să inventez?” Ei bine, provocarea ar fi să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne șlefuim caracterul și să ne dezvoltăm abilitățile pe care le avem pentru a performa în domeniul nostru de activitate, să călătorim, să descoperim lucruri şi persoane noi, să accesăm diverse experiențe. Toate acestea putem să le facem pentru că suntem privilegiați, pentru că trăim în secolul XXI, pentru că nu ne-am născut într-o epocă în care trebuia să te căsătorești cât mai devreme, eventual cu un bărbat care avea dublul sau triplul vârstei tale, ales de părinţi fără să-l fi văzut vreodată, sau, mai rău, să fii desconsiderată doar pentru că ești femeie.

Aspectul asupra căruia vreau să mă opresc este cel al autocunoașterii. De ce ar fi o preocupare pentru tine să-ți sondezi interiorul, când tot ce contează, aparent, este să arăţi bine şi să ai bani? Există un avantaj sigur și palpabil al cunoașterii proprii şi orice realizare în acest sens are în spate o muncă interioară de autocunoaștere. Realizările care se văd în afară reprezintă vârful icebergului, partea de 90% este ascunsă și constă în cine ești, cum ești, care sunt valorile și principiile tale. Acestea din urmă nu sunt scopuri în sine. Scopul este omul care devii, o imagine cât mai curată a atitudinii și comportamentului tău, a ceea ce însemni tu cu adevărat. Să nu uităm că ceea ce construim în exterior poate fi pierdut într-o clipă (haine, mașină, casă, un corp lucrat la sală, bani). Comoara din interior, însă, caracterul, personalitatea, valorile spirituale nu îți pot fi luate niciodată, sunt înscrise în celulele tale, te definesc, trăiești și mori cu ele.

Există instrumente care ne-ar putea ajuta în cadrul acestui proces numit introspecție. Nu sunt pași standard care, odată făcuți, vor rezolva definirea identității, dar e un început foarte bun. Este fascinant modul în care func­ționăm, complexitatea consternantă, elementele pe care le descoperim, prin conștiență și obser­vare, la noi și la alții. Renumitul neurolog Francisco Varela spunea: „Complexitatea organismului nostru, pe care o luăm ca atare, îmi ins­piră spaimă și un respect imens”.

Lumea se schimbă odată cu noi

Cele mai mari limitări nu sunt în exterior, ci în interior. Când începe transformarea acolo, lucrurile încep să se schimbe. Horia Francisc Țurcanu scrie că eliberarea pleacă de la curajul de a fi altfel decât ai fost învăţat să fii. El îndeamnă să ne oferim „luxul” de a rosti ceea ce gândim și simțim, de a nu ne mai falsifica pentru a fi pe placul celorlalți, să avem încredere că viața e mai mult decât a merge la birou și a plăti rate şi că lumea se schimbă odată cu noi. Suntem toţi suma gândurilor predominante, însoțite de emoții. Spune-mi ce gândești ca să-ți spun ce ești și ce vei deveni. Nu trebuie să îţi fie teamă să gândești măreț, trebuie să ai curajul să influențezi, să îți depășești limitele, să încerci lucrurile pe care le-ai face dacă nu ți-ar fi frică. Câteodată viaţa te surprinde în mod neașteptat, nu tocmai plăcut, dar nu-ți pierde încrederea. De exemplu, la 30 de ani, Steve Jobs a fost concediat din propria companie şi oricât de devastator i s-a părut atunci, mai târziu, spunea că a fost cel mai bun lucru care i se putea întâmpla. Așa s-a născut studioul Pixar, care mai apoi a cumpărat compania Apple. Restul e istorie.

Viața e scurtă și trece repede, nu îți chinui zilele făcând ceea ce nu îți place. Numeroase persoane, la vârste înaintate, au început să facă ceea ce şi-au dorit dintotdeauna, şi-au urmat vocația, chiar dacă mai târziu. Care e pasiunea ta? Care e lucrul pe care l-ai face, chiar dacă nu ai fi plătit? Cum îți imaginezi viața ta? Sunt doar câteva întrebări edificatoare pentru a-ți descoperi vocația. În discursul de absolvire de la Standford, Steve Jobs spunea: „Sunt convins că unicul lucru care m-a ținut în picioare e faptul că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să-ți dai seama ce iubești. Vei petrece o mare parte din viața ta muncind, așa că fii convins că munca ta e minunată. Dacă nu ai descoperit, caută în continuare, nu te opri”.

Nu ai nici un motiv pentru care să trăiești altfel decât îți dorești. În fața morții rămân doar lucrurile importante, nu părerea lumii, nu fricile, nu orgoliul sau orice altceva te-ar împiedica acum să fii ceea ce vrei să fii. Reglează-ți acțiunile în funcție de scopurile și obiectivele tale. Lumea aparține celor perse­verenți. Te-ai născut cu o misiune, ai un scop, datoria ta e să-l descoperi. Nu te opri până nu îl descoperi. Și în tot acest context, atitudinea este crucială, modul în care alegi să te proiectezi în viitor și ce simți în legătură cu el. Atitudinea este chiar mai importantă decât faptele, decât trecutul, educația, banii, cir­cumstan­țele, eșecurile, împlinirile, decât tot ceea ce gândim sau spun şi fac ceilalți oameni. Este mai importantă decât aparențele, talentele sau aptitudinile.

Citeşte mai multe despre:   moarte