Nevoile psihologice esențiale ale copiilor

La fel cum în prima perioadă a vieții avem o serie de nevoi alimentare specifice și nevoia de grijă atentă și susținută din partea părinților în fragila explorare a lumii înconjurătoare, la fel avem și o serie de nevoi psihologice care se cer a fi satisfăcute și care creează modele mintale ce se generalizează și stabilizează, iar acestea se vor regăsi în interacțiunile și relațiile semnificative de mai târziu.

Nevoile psihologice esențiale la care facem referire sunt explicate mai pe larg de psihologul și psihoterapeutul Gáspár György, în cartea sa „Copilul invizibil”.

Conectare emoțională

În primii doi ani de viață, cele mai importante nevoi sunt: căldura relațională și disponibilitatea emo­țională. Satisfacerea acestor nevoi construiește intimitatea specifică dintre copil și părinte, ducând la formarea unui atașament sănătos.

Conectarea cu persoana de refe­rință hrănește sistemul limbic, care la rândul lui hrănește cortexul prefrontal și, astfel, se dezvoltă treptat limbajul și ceea ce numim funcții cognitive superioare, specifice fiecărei vârste.

Ce înseamnă conectarea emoțio­nală? Conectarea emoțională este legătura stabilă de atașament dezvoltată cu cel mic, iar aceasta se realizează prin patru modalități: contactul vizual (privitul în ochi cu drag și blândețe), contactul tactil (luat în brațe, mângâiat), limbajul verbal (explicații simple, întrebări) și limbajul jocului, care presupune a petrece timp cu copilul, jucân­du-vă împreună și descoperind lumea înconjurătoare într-un mod amuzant și provocator.

Siguranță relațională

În primii trei ani de viață, explorarea, revenirea și împărtășirea experiențelor proaspăt accesate conturează identitatea care este pe cale să se dezvolte și apar firav primele semne ale unei independențe, care se recomandă a fi încurajată.

În primii patru ani, oglindirea în părinte, aprecierea și siguranța relațională contribuie la dezvoltarea unei identități relaționale sănătoase a copilului.

Primii şase ani sunt esențiali în dezvoltarea sentimentului de com­petență, iar acesta se realizează prin primirea de feedback pozitiv, încurajări și aprecieri verbale. La această vârstă sunt frecvente aprecierile de tipul: „Eu pot!”, „Mă descurc!”, „Știu să fac acest lucru!” din partea copilului.

Asistarea cu conștiență, blândețe și răbdare a copilului de-a lungul acestor borne ale dezvoltării presupune timp, energie, educație și autoeducație. E mai simplu să pui în mâna copilului un „gadget” decât să stai cu el să îi citești o poveste sau să îi asculți discursul obositor despre ce a făcut la grădiniță sau despre noii prieteni din parc.

E dificil să îți asiști copilul când trăiește o emoție negativă și prima tendință este de a-i distrage atenția sau de a minimaliza evenimentul care i-a produs un disconfort subiectiv. Provocarea este să stai acolo cu el, să îi accepți emoția cu răbdare și să îl asiguri de acceptarea și iubirea ta, să rezolvați împreună problema, dacă este posibil. Tot acest set de comportamente poate părea un trend de parenting, un moft sau o fiță, vă asigur însă că nu este, ci reprezintă un mod de educație care creează premisele dezvoltării psihologice sănătoase.

Atenție și conectare

Copilul agresiv are nevoie să fie ascultat, văzut, înțeles, iubit. Agresivitatea este doar o modalitate prin care acesta face față cerințelor mediului extern sau stresorilor. În acest caz, este nevoie de atenție și conectare cu copilul, mai mult decât oferirea de argumente raționale. Cortexul prefrontal al copiilor este în dezvoltare până la aproximativ 25 de ani. În această etapă de vârstă, ei nu sunt sensibili la argumente raționale sau logice. Sunt foarte receptivi la emoțiile părintelui, ce îi transmite acesta, cât îl acceptă și iubește.

Este important de precizat că acceptarea și iubirea necondiționată nu presupun absența limitelor sau regulilor, din contră, limitele rațio­nale, nu în exces, explicate pe în­țelesul copilului, îi conferă siguranță și un mediu propice dezvoltării.

Primii 12 ani de viață modelează apartenența, stabilitatea relațiilor de prietenie și cultivarea relațiilor cu semenii.

În primii 24 de ani, căutarea noului, cultivarea intimității emoțio­nale, explorarea sexualității și integritatea personală sunt nevoile ce se cer a fi satisfăcute pentru dezvoltarea armonioasă și echilibrată a adultului.

Elemente pentru o dezvoltare armonioasă

Gáspár György enunță, în cartea mai sus amintită, câteva elemente de care fiecare copil are nevoie pentru o dezvoltare psihică, emoțională și relațională sănătoasă: „Fiecare copil are nevoie să se simtă în siguranță alături de părinții săi, pentru a-și cultiva încrederea în relații; Fiecare copil are nevoie să-și exprime sentimentul de conectare și de apartenență, pentru a se simți puternic; Fiecare copil are nevoie să-și dezvolte autonomia, pentru a-și descoperi autenticitatea; Fiecare copil are nevoie să-și cultive stima de sine și libertatea de exprimare, pentru a-și descoperi propriul drum în viață; Fiecare copil are nevoie de un set de limite realiste și rezonabile pentru a-și cultiva autodisciplina”.