Tehnologie digitală, cogniție și religie: impact și beneficii

Folosirea exagerată a tehnologiei digitale afectează capacitatea de exprimare la nivel lexical și gramatical, a reflecției, diminuează memoria, atenţia, concentrarea, conducând la destructurarea gândirii. În contextul în care mediile digitale și virtuale își impun supremația, supunându-ne la transformări care nu sunt întotdeauna benefice, credința și practica religioasă pot avea un rol semnificativ în dezvoltarea capacităților intelectuale, influențând motivația pentru învățare, procesele cognitive implicate în gândirea critică, rezolvarea problemelor și autoreglarea emoțională.

Cercetări recente arată că folosirea în mod exagerat a noilor media afectează procesele cognitive și psihice pe termen scurt și lung. Lucrul pe diverse platforme online, fie că ține de activitatea profesională, fie că se referă la relaxare și divertisment digital, afectează capacitatea de exprimare la nivel lexical și gramatical, scade capacitatea de reflecție și memoria, diminuează atenţia și concentrarea, conducând la destructurarea gândirii. Mediile digitale sunt concepute în așa fel încât să atragă și să mențină atenția utilizatorilor prin mecanisme precum notificările constante, derularea infinită a conținutului și algoritmii care personalizează fluxul informațional, încât cu greu o persoană se poate sustrage acestei strategii acaparante. Aceste interacțiuni, care pot dura de la câteva minute la ore în șir, fără a ne da seama când s-a scurs timpul, generează un mediu virtual hiperstimulant, care antrenează creierul să funcționeze în regim de distragere permanentă, ceea ce face dificilă focalizarea pe sarcini complexe sau pe activități ce necesită efort cognitiv susținut.

Remodelarea funcționării creierului

În lucrarea „Captivi în internet”, Jean-Claude Larchet scrie despre efectele nocive asupra capacităților intelectuale ale oamenilor, produse de utilizarea excesivă a tehnologiei digitale: „Printre noile tehnologii, cele ale noilor media legate de Internet au contribuit, în mod sigur, la remodelarea structurii și a modului de funcționare a creierului uman, pentru că folosirea lor ocupă un timp considerabil în viața omului modern, îi mobilizează în mod activ diferitele sale facultăți psihice și intelectuale, și o parte din facultățile corporale (senzații, mișcări ale membrelor superioare), și implică fenomene repetitive pe plan mintal și pe plan motor. Știind că creierul nostru se modifică de manieră substanțială la nivel fizic și funcțional, de fiecare dată când dobândim o nouă com­petență, putem să ne imaginăm repercusiunile pe care le au asupra lui activitățile ce țin de noile media, care, repetate, de nenumărate ori în fiecare zi, sfârșesc prin a echivala cu milioane de ședințe de antrenament: creierele noastre vor fi evident remodelate masiv printr-o astfel de expunere. De reținut faptul că asupra creierului nostru se repercutează la nivel neurologic nu doar ceea ce facem utilizând noile media, ci și ceea ce nu facem în timpul pe care acestea ni-l răpesc”.

Literatura de specialitate conține multe cercetări asupra impactului pe care îl are expunerea excesivă la media, mai ales cu privire la copii. Un studiu recent, publicat în anul 2023, în Journal of Korean Medical Science, intitulat „Modul cum afectează expunerea la media dezvoltarea cognitivă a copiilor, în funcție de nivelul de inteligență” („Intelligence-Dependent Differential Effects of Media Exposure on Executive Function Changes in Children”), a analizat impactul expunerii excesive la media a 1.209 copii, cu vârste între 7 și 9 ani. Realizată pe parcursul mai multor ani, cercetarea a evaluat anual funcția executivă a participanților până la vârsta de 10 ani. Rezultatele au arătat că copiii cu expunere ridicată la media au prezentat dificul­tăți cognitive mai mari comparativ cu cei care au avut o expunere redusă sau moderată, efectele negative fiind mai crescute pentru copiii cu un IQ sub 100. Acest studiu atrage atenția asupra necesității unor intervenții și strategii educaționale, în care să fie implicați părinții și profesorii, pentru a se reduce impactul negativ al media asupra capacității cognitive a copiilor, în special asupra celor cu abilități cognitive mai scăzute.

„Cu siguranță, nu creierul definește conți­nutul gândirii, ea avându-și izvorul în mintea omenească. Însă în starea actuală a alcătuirii omenești, sufletul și corpul sunt legate între ele și interacționează. Forma gândirii noastre contribuie la modelarea creierului nostru, care, la rândul lui, prin sistemele de conexiuni care s-au format în el, prin modurile obișnuite de a gândi, de a acționa sau de a reacționa, orientează gândirea în modurile sale de funcționare. Fluxul de informații diverse și eterogene produs de noile media, multitudinea de solicitări, care distrag și dispersează facultățile intelectuale în activitatea lor, slăbesc atenția și reduc concentrarea, noua modalitate de a se citi în diagonală, de a scrie telegrafic, toate acestea imprimă în creier moduri de funcționare uzuale, pe care el, la rândul său, le provoacă în reacțiile pe care homo connecticus le are în mod spontan nu doar în același context, ci și în diversele situații din existența sa off line, pe care ele le marchează așadar tot atât de profund”, avertizează Jean-Claude Larchet în lucrarea citată.

Religia modelează structura cogniției

În acest context în care mediile digitale și virtuale își impun supremația, supunându-ne la transformări care nu sunt întotdeauna benefice, credința și practica religioasă pot avea un rol semnificativ în dezvoltarea capacităților intelectuale, influențând atât motivația pentru învățare, cât și procesele cognitive implicate în gândirea critică și rezolvarea problemelor. Omul care are o viață duhovnicească constantă și atentă are și principii de viață care oferă un cadru de interpretare a realității, ajutând persoana să își structureze gândirea, să își dezvolte o perspectivă coerentă asupra lumii și asupra utilizării exagerate a noilor media. Studiile din domeniul psihologiei cognitive sugerează că persoanele care au un sistem de credințe bine definit, ceea ce ar însemna în termeni duhov­nicești o credință puternică, sunt mai capabile să își gestioneze stresul și anxietatea, ceea ce duce la o mai bună concentrare și o mai mare flexibilitate cognitivă în procesele de învățare.

Din multitudinea de lucrări și articole care arată importanța credinței pentru o viață echilibrată, inclusiv avantajele cognitive, menţionăm o lucrare de disertație din 2006, intitulată „Studiul experimental al cogniției religioase” (The Experimental Investigation of Religious Cognition), realizată de Nicholas J.S. Gibson, de la Queens College, Cambridge, susținută pentru a obține titlul de doctor în domeniul filosofiei. Autorul demonstrează că persoanele religioase prezintă un avantaj cognitiv în procesarea informațiilor legate de credință, având o memorie mai bună și o viteză mai mare în luarea deciziilor, atunci când sunt expuse la stimuli religioși. Cercetarea, în care autorul a măsurat atenția, memoria și viteza de judecată în raport cu materiale religioase și non-religioase, sugerează că religia nu modelează doar convingerile, ci și structura fundamentală a cogniției.

Un om credincios, care aparține unei comu­nități parohiale și care are o viață religioasă activă, prin dialog și schimb de idei cu alte persoane din același grup, își va stimula gândirea critică și argumentarea logică, astfel încât va reflecta profund asupra impactului negativ la care se expune prin folosirea exagerată a noilor media asupra sănătății sale intelectuale și emoționale. Un asemenea om își va pune întrebări despre existență, moralitate și mai ales despre scopul vieții, ceea ce nu determină doar exersarea gândirii analitice și abstracte, ci și o analiză atentă a avantajelor și dezavantajelor noilor tehnologii digitale. Citirea din Sfânta Scriptură și din textele Sfinților Părinți, precum și rugăciunea constantă favorizează activarea rețelelor neuronale implicate în introspecție și autoreglare emoțională, îmbunătățind astfel funcțiile cognitive superioare. În fiecare duminică ascultăm în biserici un fragment din Sfânta Evanghelie și o interpretare a acestuia prezentată de către un preot, iar aceasta favorizează gândirea simbolică și metaforică, mecanisme esențiale în procesele creative și inovative.

Un om credincios nu este singur pe drumul vieții, căci Biserica îi oferă repere și soluții care îl pot ajuta să aibă o viață echilibrată, atât din punct de vedere cognitiv, cât și emoțional.