Toate experiențele influențează dezvoltarea creierului

Neuroplasticitatea creierului, descoperire recentă în domeniul neuroștiințelor, arată că tot ceea ce ni se întâmplă influențează dezvoltarea creierului. Vestea bună este că acest proces se întâmplă pe parcursul întregii vieți și nu doar la copii și adolescenți, așa cum s-a crezut inițial. Aceasta înseamnă că ne putem îmbunătăți creierul și viața în mod continuu. Pentru o viață armonioasă e necesară integrarea celor două emisfere cerebrale încă din copilărie, iar aceasta presupune o atenție deosebită acordată experiențelor la care sunt supuși copiii.

Cei mai mulți dintre noi nu se gândesc la faptul că există multe părți diferite, cu roluri diferite, în creierul nostru. De exemplu, partea stângă a ­creierului ne ajută să gândim logic și să organizăm gândurile în propoziții, iar partea dreaptă ne ajută să avem emoții și să citim indicii nonverbali. Avem, de asemenea, un „creier reptilian”, care ne permite să acționăm instinctiv și să luăm decizii de supraviețuire într-o fracțiune de secundă, și „creierul mamifer”, care ne conduce spre legături și relații. O parte a creierului este dedicată memoriei, o alta pentru a lua decizii morale și etice. Este ca și cum creierul ar avea mai multe personalități - unele raționale, altele iraționale, unele reflexive, altele reactive. Nu e de mirare că, în momente diferite, putem părea persoane diferite.

Armonizarea emisferelor cerebrale 

Cheia dezvoltării armonioase constă în a ajuta aceste părți ale creierului să lucreze bine împreună, să fie integrate echilibrat. Acest proces înseamnă că părțile distincte ale creierului sunt puse să lucreze împreună, ca un întreg. Este similar cu ceea ce se întâmplă în organism, care are organe diferite pentru a efectua diferite funcții: plămânii respiră aer, ­inima pompează sânge, stomacul digeră alimentele. Pentru ca organismul să fie sănătos, toate aceste organe trebuie să fie integrate. Cu alte cuvinte, fiecare dintre ele trebuie să-și realizeze funcția individuală, lucrând în același timp ca un întreg. Integrarea înseamnă, pur și simplu, conectarea unor elemente diferite pentru a constitui un întreg care funcționează bine.

Ca și în cazul unui corp sănătos, creierul nu poate funcționa la capacitate optimă dacă diferitele lui părți nu lucrează împreună într-un mod coordonat și echilibrat. Asta face integrarea: coordonează și echilibrează zonele separate ale creierului, pe care le conectează. Este ușor de văzut aceasta la copii, când nu sunt integrați, devin copleșiți de emoțiile lor, confuzi și haotici. Ei nu pot să reacționeze cu calm și eficient la situația cu care se confruntă. Accesele de furie, agresivitatea, izbucnirile în plâns și alte experiențe dificile pentru părinți sunt rezultatul unei lipse de integrare, care e cunoscută, de asemenea, sub numele de dezintegrare. Astfel că specialiștii recomandă să-i învățăm pe copii cum pot folosi întregul creier într-un mod coordonat. De exemplu, se poate realiza integrarea pe orizontală, astfel încât partea stângă, logică a creierului lor să poată lucra bine cu partea dreaptă, cea a emoțiilor. De asemenea, se poate face și integrarea pe verticală, astfel încât părțile superioare ale creierului fizic, care îi fac să se gândească la acțiunile lor, să ­lucreze bine cu părțile inferioare, care sunt mult mai preocupate de instinct, reacții involuntare și supraviețuire.

Neuroplasticitatea creierului 

Modul în care are loc integrarea este fascinant și e ceva necunoscut pentru majoritatea oamenilor. În ultimii ani, oamenii de știință au dezvoltat tehnologii de scanare a creierului care permit cercetătorilor să-l studieze în moduri care nu au fost niciodată posibile până acum. Această nouă tehnologie a confirmat o mare parte din ceea ce se credea despre creier. Cu toate acestea, una dintre surprizele care au zdruncinat din temelie neurologia este descoperirea potrivit căreia creierul este, de fapt, „plastic” sau maleabil pe întreaga perioadă a vieții, nu doar în copilărie, așa cum s-a crezut anterior.

Ceea ce dă formă creierului nostru este experiența. Chiar și la bătrânețe experiențele noastre schimbă, de fapt, structura fizică a creierului. Când trecem printr-o experiență, celulele creierului - numite neuroni - devin active sau „se activează”.

Creierul are o sută de miliarde de neuroni, fiecare cu o medie de zece mii de conexiuni către alți neuroni. Căile prin care sunt ­activate diferitele circuite din ­creier determină natura activității noastre mentale, variind de la per­cepția sunetelor sau a imaginilor până la gândirea și rațio­namentul abstract. Atunci când neuronii se activează împreună, formează noi conexiuni între ei. În timp, conexiunile ce rezultă duc la o refacere a traseelor ­neu­ronale din creier, acest lucru fiind deosebit de important deoarece arată că putem, efectiv, să refacem traseele neuronale în așa fel încât să fim mai sănătoși și mai fericiți. Acest proces se întâmplă nu doar la copii și adolescenți, ci și pentru fiecare dintre noi, pe întreaga ­durată a vieții.

Integrarea creierului la copii

Există un întreg domeniu științific care se ocupă de dezvoltatea copilului și de atașamente și care susține acest punct de vedere, iar noile descoperiri ale neuroplasticității sprijină perspectiva că părinții pot modela direct dezvoltarea creierului copilului, în funcție de experiențele pe care i le oferă. De exemplu, orele petrecute în fața unui ecran cu jocuri video, emisiuni de televizor, transmiterea de mesaje text vor conecta creierul în anumite moduri. Activitățile educaționale, sportive și muzica îl vor configura în alte feluri. Petrecerea timpului cu familia și prietenii și învățarea aptitudinilor de relaționare, în special, interacțiunea față către față, îl vor configura diferit de modurile menționate anterior. Tot ceea ce ni se întâmplă influen­țează modul de dezvoltare a creierului. Acest proces de configurare-reconfigurare înseamnă integrare. De aceea e necesar ca părinții să ofere copiilor expe­riențe pentru a crea conexiuni între diferite părți ale creierului. Atunci când aceste părți colaborează, ele creează și consolidează fibrele integratoare care leagă diferitele părți ale ­creierului. Ca urmare, ele sunt conectate mai puternic și pot lucra împreună mai armonios. La fel cum cântă­reții individuali într-un cor își întrețes vocile distincte într-o armonie care ar fi imposibil de creat de către o singură persoană, un creier integrat este capabil să facă mai mult decât pot să o facă părțile lui individuale.

Copiii cu cele două emisfere integrate armonios se vor dezvolta echilibrat din punct de vedere emoțional, intelectual și social. Un creier integrat îmbunătățește procesul de luare de decizii, asigură un control mai bun al ­corpului și al emoțiilor, o înțele­gere de sine mai deplină, relații mai puternice și succes la școală. Și totul începe cu experiențele pe care le oferă părinții și alte persoane care au grijă de copii. Aceste experiențe reprezintă baza integrării și a sănătății mentale. Pentru cei interesați, cartea „Creierul copilului tău” scrisă de dr. Daniel J. Siegel și dr. Tina Payne Bryson oferă 12 strategii revolu­ționare de dezvoltare unitară a creierului copilului și o copilărie mai calmă și armonioasă.