Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
„Cea mai importantă şcoală a credinţei este grădiniţa”
În curtea Bisericii „Izvorul Tămăduirii” - Mavrogheni, din apropierea Muzeului Țăranului Român și a Parcului Kiseleff, există de opt ani o grădiniţă. Copacii umbroşi, florile şi atmosfera liniştită a locului contribuie la dezvoltarea armonioasă a celor mici. Pentru mulţi dintre ei, aceasta este curtea bunicilor pe care nu au avut-o vreodată şi care le oferă libertatea de mişcare şi perimetrul de joacă mult dorit. În schimbul unei sume modice, de luni până vineri, 10 ore pe zi, părinţii îşi lasă copiii în grija personalului dedicat de aici, încredinţaţi că le oferă o formă de educare complexă: fizică, intelectuală, spirituală.
Pe timpul verii, când toate unităţile şcolare au fost închise, grădinița Parohiei Mavrogheni şi-a aşteptat zi de zi copilaşii, conform programului normal de lucru, la atelierele de pictură, muzică, actorie, teatru de păpuşi, gastronomie, limba engleză, educaţie pentru sănătate, educaţie rutieră, precum și în drumeţii şi excursii organizate în cadrul Şcolii de vară. 30 de pitici, unii mai frumoşi ca alţii, energici şi guralivi, cu vârste de la 2 ani și jumătate la 6 ani, au luat cu asalt spaţiul special amenajat în curtea bisericii, un loc al creaţiei, al prieteniei şi al voioşiei. Lucrările lor, păstrate în sălile de clasă, amintesc de frenezia acelor zile.
Comunicativi, calzi şi primitori, în comportamentul acestor copii se poate uşor citi atenţia şi grija cu care sunt înconjuraţi. Şi nu e simplu deloc să îl asculţi şi să îl mulțumeşti pe fiecare în parte! Dar când există iubire, dăruire şi vocaţie, toate se împlinesc şi se desăvârşesc.
De doi ani, Cornelia Artene este educator în această unitate de învăţământ. Are experienţă în domeniu, însă aici întâlneşte zilnic, după cum explică, noi şi noi provocări: „Acestea mă ţin ancorată în realitate, căci prin copii învăţ multe despre viaţă. Satisfacţia este enormă, când ştii că poţi contribui la formarea celor 7 ani de acasă. Tratez pe fiecare în parte ca şi cum ar fi copilul meu, așa cum mi-ar plăcea să fie tratat copilul meu pe viitor”. Educatoarea mai spune că numeroşi părinți care ajung la Grădiniţa Mavrogheni au realmente nevoie de ajutor. Respinşi de alţii, ei speră ca aici să găsească înţelegere. Fie sunt cazuri sociale, fie copiii lor au sindrom Down, autism ori au tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD), aceşti oameni sunt recunoscători pentru ajutorul primit. „Părinte, pe mine Biserica m-a ajutat când am avut cea mai mare nevoie”, i-a spus preotului paroh Radu Petre Mureșan un tată aflat, la un moment dat, în impas financiar, cu doi copii, un singur salariu şi credit la bancă. „Copiii cu sindrom Down, cu autism, cu ADHD au profesor de sprijin, pentru ca educatorul să îşi poată desfăşura activitatea. Ne bucură că mulţi dintre ei s-au dezvoltat armonios, au recuperat foarte mult, deoarece au interacţionat cu ceilalţi copii şi au împrumutat din abilităţile lor, prin imitare. Majoritatea acestor copii vin în prima parte a programului, de la 8:00 la 13:00, şi nu percepem taxă pentru ei.”
Pitici de la 3 ani, chiar şi de 2 ani, până la 6-7 ani au tot trecut pragul grădiniţei inaugurate în anul 2009 în cadrul unui parteneriat educațional între Patriarhia Română și Inspectoratul Școlar al Sectorului 1. Ulterior, prin strădania preotului paroh de atunci, Dumitru Pintea, grădinița a fost autorizată prin Ordinul ministrului educației și cercetării și a fost înscrisă în rețeaua școlară particulară din sectorul 1 București. Din septembrie 2014, instituţia de învăţământ preşcolar este coordonată de preotul paroh Radu Petre Mureșan. Sub conducerea părintelui au fost inițiate ample lucrări de restaurare și reamenajare, cât şi de revizuire a activităților instructiv-educative și recreative. Grădinița își desfășoară activitatea în intervalul orar 8:00-18:00, de luni până vineri. Se percepe lunar o sumă de 400 lei, iar pentru al doilea copil (frate/soră) dintr-o familie - 200 lei, pentru ca al treilea să beneficieze de gratuitate. Cazurile sociale sunt scutite de plată.
Activitățile de învățare au ca scop educarea limbajului, activități matematice, cunoașterea mediului, educație pentru societate, activități practice, educație muzicală, educație artistico-plastică, educație fizică. În cadrul cursurilor opționale, copiii deprind noțiuni elementare de limba engleză (2 ședințe/săptămână), dans (1 ședință/săptămână), muzică (1 ședință/săptămână) și pictură (1 ședință/săptămână). Pentru fiecare activitate opțională se colaborează cu cadre didactice specializate în domeniul respectiv.
Periodic, copiii sunt antrenaţi în vizite la muzee, jocuri și concursuri în parcuri, vizionări de spectacole de teatru pentru copii, vizite la Ferma animalelor.
Cât de mare este pentru o parohie responsabilitatea de a avea în grija sa o grădiniţă, ne răspunde părintele paroh: „Este o responsabilitate mare, se investesc multe resurse, multă energie, dar împlinim o activitate misionar-pastorală pe care parohia nu ar putea să o desfăşoare altfel. Majoritatea părinţilor care au avut copii aici, deşi acum sunt mari și merg la şcoală, îşi amintesc cu drag că i-am ajutat în momentele când le-a fost greu. La stat se percepe o sumă lunară mai mare, grupele sunt numeroase şi nici nu au condiţiile de aici. Le-am asigurat toate condiţiile materiale şi educaţionale de care au nevoie. Pot spune că prin această grădiniţă, copiii vin la Hristos, şi nu sunt cuvinte mari. Cea mai importantă şcoală a credinţei este grădiniţa. Noţiunile care se învaţă din perspectiva credinţei în aceşti ani le vor reveni în conştiinţă de-a lungul vieţii, chiar dacă, poate, în adolescenţă se vor rupe de Biserică. La nevoie vor şti drumul de întoarcere”.