Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Împărăţia apelor de mozaic de la Mănăstirea Techirghiol

Împărăţia apelor de mozaic de la Mănăstirea Techirghiol

Galerie foto (20) Galerie foto (20) Reportaj
Un articol de: Daniela Șontică - 02 Oct, 2020

O frumoasă şi unică îmbinare între arta sacră şi spaţiul înconjurător al unei biserici poate fi admirată la Mănăstirea „Sfânta Maria”-Techirghiol, stavropighie patriarhală unde, lângă noua biserică de zid, s-a amenajat o incintă aparte, cu rampe de acces care au ziduri împodobite cu mozaicuri. Vă invităm să ne bucurăm împreună prin intermediul imaginilor şi al gândurilor exprimate de Anca şi Alexandru Costenco, artiştii care au realizat o încântătoare „grădină de mozaic”. 

În curtea Mănăstirii Techirghiol, aproape de împărăţia apelor din natură, te afli în acelaşi timp şi într-o împărăţie a apelor biblice. Dacă intri dinspre lac, eşti purtat prin intermediul scenelor din mozaicuri prin istoria Vechiului şi a Noului Testament, de la momentul când Duhul „Se purta peste ape” până la Botezul Domnului şi vindecarea minunată de la lacul Vitezda, trecând prin alte momente în care s-au săvârşit minuni legate de apă. 

Ideea aparţine Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a dorit ca mozaicurile să facă o trimitere la apa din vecinătate - lacul Techirghiol şi Marea Neagră - şi la semnificaţiile teologice ale apei în lucrarea divină. În plus, locul fiind în pantă, rampele de acces aveau ziduri care se cereau parcă astfel împodobite. Dintre toţi pictorii mozaicari, au fost aleşi soţii Costenco să realizeze acest ansamblu unic în ţara noastră. Puţin surprinşi iniţial de propunerea ce li s-a făcut şi cam îngrijoraţi de mărimea spaţiului ce trebuia acoperit cu mozaic, cei doi tineri şi-au făcut curaj şi au pornit în împlinirea misiunii care i-a maturizat ca artişti şi ca oameni, cum mărturisesc acum. 

Anca îşi aminteşte cum fratele maicii stareţe, părintele Gabriel Roşu, i-a remarcat în urma vizionării unei icoane în mozaic dintr-o expoziţie canadiană: „Nu aveam speranţa unei lucrări de o asemenea amploare cum este cea de la Techirghiol, mai ales că nu eram cunoscuţi. Până atunci făcusem un mozaic pentru faţada unei biserici din Ottawa, unde mai trimisesem nişte icoane tot în mozaic. Am participat însă la o expoziţie în Mont­real cu o icoană a Mântuitorului, iar părintele Gabriel Roşu a văzut-o şi ne-a căutat”. 

Artiştii au lucrat la Techirghiol aproape trei ani, fără să mai aibă pe altcineva în echipa lor. Alex îşi aduce aminte: „Am început cu scena Botezului Domnului pentru că ne era familiară, având reprezentări clare în arta mozaicului. Maica stareţă ne-a dat multă încredere, spunea mereu că îi place ce lucrăm şi aşa am prins aripi şi curaj să elaborăm compoziţiile”.

50 de tipuri de piatră 

Alex Costenco se ocupă în principal de partea tehnică în echipa lor. Ne-a explicat modul în care au lucrat din punct de vedere tehnic la Techirghiol: „Schiţa sau proiectul fiecărei scene le-am transpus digital, am simulat prin fotografie, ca să ne dăm seama cum ar fi la final, am tipărit la imprimantă, apoi pe desenul tipărit în scară 1 la 1 am lipit efectiv bucăţile de piatră, ima­ginea scenei fiind în oglindă, iar după aceea l-am montat la faţa locului pe zid. Este tehnica indirectă. Numai aşa puteam să realizăm frescele la o calitate înaltă. Am montat totul pe o hârtie-suport, apoi peste mozaic am aplicat adeziv, iar după ce am lipit pe perete, am scos hârtia. Se poate lucra şi direct pe perete, dar la Techirghiol condiţiile meteorologice sunt deosebite şi ar fi fost greu să terminăm la timp. Acolo este ori vânt puternic, ori soare, în plus este şi multă umezeală sărată în aer şi toate acestea ne-ar fi încetinit”. Tot el oferă amănunte despre materiale: „Am folosit piatră naturală pentru a fi în concordanţă cu piatra dobrogeană de la brâul bisericii. Am utilizat mozaic din piatră importată din Italia, care provine din cariere de marmură, de travertin şi din alte feluri de piatră, în jur de 50 de tipuri. Culorile sunt toate naturale, vibrate, nuanţele ne-au oferit multe posbilităţi de combinaţii”. 

Anca îşi aminteşte cât de provocator a fost totul: „Unele scene din Vechiul Testament ne-au solicitat intens, în ţara noastră acestea nefiind reprezentate prea des. A trebuit să căutăm soluţii, să improvizăm, să ne gândim, să ne adaptăm locului, arhitecturii, culorilor bisericii, faptului că nu prea este vegetaţie în acel spaţiu. Chiar Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a transmis prin maica stareţă să aducem elemente din natură în cadrul scenelor. Se poate observa, de exemplu, că am inserat nişte copăcei în Valea Iordanului din scena botezului poporului, care în alte icoane nu există. Sunt frumoase temele alese. Părintele Patriarh ne-a mai sugerat şi includerea în frizele înguste a elementelor de pe iile româneşti. Acum parcă nu ne vine să credem că am făcut o lucrare aşa de amplă, sunt 11 scene desfăşurate pe aproape 200 de metri pătraţi!” 

Artiştii au mai introdus în partea decorativă elemente din simbolistica creştină, cum sunt peştii, la dorinţa maicii stareţe. Fundalul este în mare parte deschis la culoare, armonizându-se cu albul bisericii şi cu piatra dobrogeană cu care este placată în partea inferioară. 

Autorii sunt foarte încântaţi şi bucuroşi că opera lor este admirată, iar pelerinii petrec vreme bună descifrând scenele şi fac fotografii cu mozaicurile. Uneori li se spune că au ceva din celebrele mozaicuri de la Ravenna sau Monreale, ceea ce este un mare compliment. Cu toate acestea, la sfinţirea bisericii, în 2018, când Patriarhul României le-a acordat Diploma omagială cu medalie, apreciindu-le lucrarea, au fost surprinşi. „A fost o onoare şi o experienţă umană plăcută, am învăţat multe lucruri bune de la maicile şi de la toţi oamenii cu care am interacţionat acolo”, mărturiseşte artista. Dar s-a mai întâmplat un lucru bun pentru Anca Costenco: şi-a luat autorizaţia de artist mozaicar cu scena Botezului Domnului din ansamblul de la Techirghiol. 

Cum au ajuns la mozaic 

La mozaic au ajuns în mod diferit. Anca a studiat arta în liceu, iar după ce a ales să meargă la Facultatea de Filosofie, a abandonat-o şi s-a îndreptat din nou spre arta plastică, la Secţia de Artă Sacră a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. S-a specializat în mozaic în cadrul masterului. A participat la realizarea picturii din Biserica „Sfântul Nicolae” din Beirut, Liban, şantierul fiind condus de profesorul Georgios Kordis. L-a cunoscut pe Alexandru în atelierul de mozaicuri pe care acesta îl coordona şi a înţeles că acesta este drumul ei în artă, dar şi în viaţă, căsătorindu-se cu el. 
În schimb, Alexandru s-a pregătit în facultate pentru afaceri în turism. Din 2008 a ajuns să facă el însuşi „obiective turistice”, cum îi place să glumească. A colaborat la realizarea mozaicurilor din Complexul Patriarhal şi din alte biserici. 

Ansamblul de la Techirghiol le-a dat soţilor Costenco şansa de a face o lucrare de mare dimensiuni şi sunt mulţumiţi că au putut controla micile detalii care sunt atât de importante într-o astfel de operă în care privitorul poate să se apropie mult şi să vadă fiecare piesă în parte. „Ne-am străduit să facem acolo o grădină de mozaic”, spune Alex, iar Anca este convinsă că grădina realizată din micuţele pietre colorate lipite pe zid are şi rolul de a invita vizitatorii să intre în biserică. 

Anca şi Alexandru Costenco şi-ar dori ca în viitor să poată realiza programul iconografic al unei capele sau bisericuţe, pentru a-şi dezvolta şi mai mult latura artistică şi tehnică a mozaicului. 

Din istoricul noii biserici a mănăstirii

Piatra de temelie a bisericii Mănăstirii „Sfânta Maria”-Techirghiol, stavropighie patriarhală, a fost aşezată la 18 octombrie 2000 de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu, în vremea stăreţiei stavroforei Semfora Gafton. Lucrările de zidire au început în 2003 şi s-au încheiat în 2009. 

În 21 noiembrie 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfinţit paraclisul de la demisolul bisericii, aşezat sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon şi a Sfântului Proroc Moise. În biserica mare, lucrările de pictură au fost executate în perioada 2013-2016, în tehnica frescă, stil bizantin, de echipa pictorului Adrian Botea. La hramul principal „Adormirea Maicii Domnului” s-au adăugat ca patroni spirituali Sfinţii Cuvioşi Teoctist şi Daniil Sihastrul, ocrotitorii celor doi patriarhi care au ctitorit acest sfânt locaş. Arhitectura bisericii este în stil muntenesc, autor fiind Voicu Florea. 

Stareţa actuală a mănăstirii este maica stavroforă Lucia Roşu. Sfinţirea bisericii s-a făcut în data de 9 decembrie 2018, la 100 de ani de la Marea Unire şi la 90 de ani de la înfiinţarea stavropighiei patriarhale de la Teghirghiol de către primul Patriarh al României, Miron Cristea.

Citeşte mai multe despre:   Mănăstirea Techirghiol