Între pădurile ruginite de toamnă ale vechiului Codru al Vlăsiei, pe vechile ostroave ale lacurilor Colentinei, la 12 kilometri de tumultul fără sfârşit al Capitalei, se află o oază de linişte şi sfinţenie, unde ţi se pare că poţi pipăi veşnicia. Acest lucru este dat de cei aproape patru sute de ani de rugăciune şi viaţă închinată Domnului de vieţuitorii de la Mănăstirea Cernica.
Clopotniţa albă a porţii mănăstirii străjuieşte semeaţă la marginea şoselei intrarea în mănăstirea ce se întinde pe aproape două sute de hectare. Pădure şi ogor, livadă şi prisacă, vie şi stuf, luciu de apă şi grădină, biserici şi morminte sunt doar o mică parte din ceea ce a mai rămas din înfloritoarele moşii dăruite de-a lungul vremilor de ctitori, dregători şi domnitori ai Ţării Româneşti. Locul este ocrotit de moaştele Sfântului Ierarh Calinic şi ale Sfântului Cuvios Stareţ Gheorghe, dar şi de toate osemintele monahilor rugători la Dumnezeu şi iubitori de Hristos care odihnesc în cimitirul dintre ostroave. Pentru a se ruga la sfinţii Cernicăi în zilele alese ale anului, vin aici mii de pelerini, iar bisericile şi paraclisele de aici devin neîncăpătoare. Pe vremea stăreţiei Sfântului Ierarh Calinic (1820-1850), aici vieţuiau peste 150 de călugări. Acum mai sunt doar 33 de slujitori ai Domnului.
Mănăstirea are 30 de hectare de pădure care trebuie supravegheate. În vară a fost recoltat grâul de pe 54 de hectare. În toamnă s-a recoltat floarea-soarelui. De muncă este şi la solariile de legume, la parcelele de lucernă şi cele de porumb. Părintele Vasile, deşi este student în anul I la Teologie Pastorală, are grijă ca la grajdurile care adăpostesc cele 11 vaci şi la staulul celor 20 de oi să fie totul în rânduială şi ordine. La grădină s-au strâns roşiile, ceapa, ardeii, morcovii şi varza. Floarea-soarelui este dusă la Zimnicea la fabrică şi de aici se primeşte ulei în schimb. Grâul se macină, iar în cuptoarele mănăstireşti se coace cea mai bună pâine. Prescurile şi prinoasele se fac la surorile de la Pasărea. De mierea de la prisacă au parte şi pelerinii care calcă pragul magazinului alimentar al mănăstirii, unde se valorifică produsele harnicelor lucrătoare. Tot aici se găsesc pâine călugărească şi vin mănăstiresc. Toamna lui 2011 a fost nemaipomenită pentru struguri, iar părintele Dometie a avut grijă ca de pe cele două hectare de vie să scoată 60 de hectolitri de must. Budanele de inox pentru limpezire şi butoaiele vechi de stejar aşteaptă licoarea rubinie, din care o parte va deveni vin pentru împărtăşanie. În anumite zile, unii dintre monahi aduc în cuhnia mănăstirii crapi sau novaci dolofani pescuiţi din apele liniştite ale lacului, pe suprafaţa căruia 11 hectare de luciu de apă sunt destinate crescătoriei de peşte pentru nevoile mănăstirii. Aici s-a adus puiet de crap fitofag, caras şi novac. Cârduri mari de raţe şi gâşte se alătură suratelor lor sălbatice prin stufărişurile din apropierea malurilor, bibilicile, găinile şi curcanii înfoiaţi colindă miriştile ciugulind boabele rămase în urma celor care au adunat porumbul şi floarea-soarelui. Sus, pe colina unde se află grajdurile, câteva ajutoare din sat urcă în pod cu găleţile o parte din grâul şi porumbul care deja este uscat şi bun de pus la păstrare. Un altul meştereşte la combina veche ce trebuie pregătită pentru iarnă. Peste tot, în curtea şi grădinile mănăstirii, munca se îmbină cu rugăciunea şi smerenia. În trapeză iau zilnic masa, pe lângă preacuvioşii călugări, şi cei care ajută la treburile câmpului, aşa-zisul personal auxiliar. În bucătărie, alături de părintele bucătar trudesc două doamne care pun la pregătirea bucatelor, pe lângă pricepere, şi multă credinţă. În acea zi de post, în care am trecut pe acolo, se pregătea o ciorbă de cartofi şi o mâncare de mazăre, cum doar la mănăstire se prepară. Pregătirea unui fel de mâncare nu se începe fără o binecuvântare şi o mică rugăciune, iar tot timpul mesei se citesc texte din cărţile sfinte. Poate de aceea mâncarea este atât de gustoasă aici!
Trapeza şi istoria
Trapeza este în sine o operă de artă bisericească. Ctitorită de Sfântul Ierarh Calinic la 1842, ea are forma unei biserici, pictura din abisidă fiind opera unui pictor necunoscut. Cea de pe zidurile laterale este o cronică în imagini a istoriei Mănăstirii Cernica începând de la ctitorire şi până în zilele noastre. Nu lipseşte nici istorica întâlnire dintre domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi Sfântul Ierarh Calinic. Se pare că sfântul a fost unul dintre puţinii ierarhi faţă de care Cuza avea un deosebit respect. Cronica votivă a fost pictată de zugravul maramureşean de biserici Traian Bilţiu Dâncuş, prin anii '80. Chiliile monahilor sunt austere. Cele mai multe au ca mobilier doar un pat metalic, ca de spital, o masă, un scaun, un dulap, icoane, multe icoane, şi cărţile de rugăciuni. Zidurile exterioare ale corpului de chilii sunt pictate de cei care şi-au dat lucrarea practică de absolvire în meseria de zugrav de biserici. Flori multe, mai ales muşcate, împodobesc ceardacurile chiliilor. În biserica mare, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, câteva credincioase se rugau la moaştele Sfântului Cuvios stareţ Gheorghe şi la moaştele Sfântului Ierarh Calinic.
Şarpele Sfântului Cuvios Gheorghe
La Biserica Sfântului Ierarh Nicolae, aflată pe fostul ostrov, se ajunge urmând şerpuirea aleii de asfalt ce duce spre malul lacului. Ctitorie a marelui vornic Cernica Ştirbei şi a soţiei sale Chiajna, sfânta Mănăstire Cernica este atestată documentar din anul 1608, din timpul domniei lui Radu Vodă Şerban, fiul lui Mihnea Vodă, şi a fost zidită pe temelia altei biserici construite de Radu cel Frumos. Al doilea moment istoric, la fel de valoros ca şi ctitorirea de la 1608, este anul 1781 când - la 1 septembrie - vine la stăreţie arhimandritul Gheorghe, unul dintre ucenicii Sfântului Paisie de la Neamţ. Considerat al doilea ctitor al mănăstirii, el reface obştea de monahi risipită din cauza războaielor şi a ciumei, ridică din ruină biserica. Acei ani au constituit începutul ascensiunii vieţii monahale la Cernica. Clădirea veche de 173 de ani avea zugrăveala deteriorată, dar păstra icoana Sfântului Ierarh Nicolae. Mai târziu, la 5 septembrie 1797, această icoană făcătoare de minuni a fost îmbrăcată în argint de boierul Pătraşcu Stancu. Tradiţia consemnată în scris de smeritul monah Casian Cernicanul (la 1870) şi reprodusă aproape cuvânt cu cuvânt de părintele Vasile spune: "Stareţul Gheorghe după ce s-au închinat a intrat în Sfântul Altar şi a văzut că se descolăceşte un şarpe ca un balaur. Iar stareţul a zis către acel şarpe: "Ganu tatii, până acum ai locuit tu aici, iar acum să mi te duci, că avem să locuim noi", iar şarpele s-a descolăcit iute de pe piciorul Sfintei Mese şi a fugit în lac. Legenda mai dăinuie şi astăzi. Nu puţini sunt aceia care susţin sus şi tare că balaurul gonit de Cuviosul Stareţ ar trăi şi acum în apele lacului din preajma mănăstirii. Împreună cu ucenicii Atanasie şi Serafim cu care venise de la Neamţ, stareţul Gheorghe a început munca de refacere a sfântului lăcaş căzut în paragină. Acum, biserica este din nou în reconstrucţie şi va fi gata curând.
Memoria crucilor de piatră
Alături de Biserica "Sfântul Nicolae" se află un stejar uriaş despre care se spune că ar avea peste 400 de ani şi ar fi fost martor la ctitorirea mănăstirii. Trunchiul lui poate fi cuprins cu braţele împrejur de şase sau şapte persoane voinice. Frunzele sale arse de brumele toamnei cad peste una din cele mai interesante pagini de istorie ale Cernicăi, pe lespezile cimitirului mănăstirii. Acesta este printre puţinele cimitire mănăstireşti care au primit în ţărâna lor şi laici. Boieri, negustori, pictori, scriitori, oameni politici, ingineri, militari, aviatori, familii de industriaşi din perioada interbelică, oameni de cultură. Nume cum ar fi Gala Galaction, Ion Ţuculescu, Pan Halipa, Tit Simedrea, Ioan Ianolide, Ralu Filip, Johnny Răducanu, Viorica Bucur au fost încrustate pe crucile de lemn şi piatră. Tatăl Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, odihneşte Întru Domnul alături de ierarhi de seamă ai mitropoliilor şi episcopiilor din Ţara Românească, Moldova, Oltenia şi Basarabia. Mitropoliţi şi episcopi, arhimandriţi şi stareţi, preoţi şi duhovnici veghează de dincolo din mormânt asupra ctitoriei vornicului Cernica. Mitropolitul Gurie Grosu, părintele Ioan Kulâghin - unul dintre promotorii Rugăciunii inimii în cadrul "Rugului Aprins" de la Mănăstirea Antim, părintele Scrima, părintele Benedict Ghiuş, părintele profesor Dumitru Stăniloae, părintele profesor Ioan Bria, părintele Sofian Boghiu sunt doar câteva dintre personalităţile vieţii bisericeşti care odihnesc aici. Mulţi preoţi şi ierarhi prigoniţi de puterea bolşevică şi-au găsit liniştea înainte şi după moarte la umbra bătrânului stejar.
Hrisoave pentru aducere aminte
De la istoria dăltuită în piatră şi lemn, părintele Iftimie, cel care a primit ascultare de la părintele stareţ Maxim să aibă în grijă "comorile" mănăstirii, ne îndrumă prin sălile muzeului. Săli pline de mărturii spirituale şi materiale ale trecutului. Se află aici, ocrotite de vitrine, obiecte de cult cu valoare de patrimoniu, icoane, hrisoave din secolul al XVI-lea, obiecte liturgice, chivote, Evanghelii, sfinte vase, cruci, veşminte, cărţi şi manuscrie rare. Tot aici, ocrotite de părintele muzeograf, se pot vedea veşmintele de ceremonie purtate cândva de Sfântul Ierarh Calinic. Cele mai multe manuscrise, incunabule şi volume se află, din anul 1910, în fondurile Academiei Române. Alături de icoane de mare valoare, vechi de la sfârşitul secolului al XVII-lea, cum ar fi o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul şi o icoană făcătoare de minuni a Sfântului Ierarh Nicolae, ale căror origini nu pot fi identificate, sunt expuse icoanele maeştrilor zugravi din Şcoala de la Cernica: Nicolae Polcovnicu, Adam Zugravu, Fotache, Grigore Frujineschi. Tablourile cu scene religioase ale unor pictori ca Theodor Pallady şi Ion Ţuculescu sunt la loc de cinste pe pereţii muzeului. Hrisovul de ctitorire şi danie de moşii al Marelui Vornic Cernica Ştirbei se odihneşte şi ea cuminte pe catifeaua vişinie a unei vitrine.
Biblioteca mănăstirii completează patrimoniul istoric, artistic şi spiritual al acestui loc binecuvântat. Crearea acestui aşezământ i se datorează Sfântului Ierarh Calinic. Se găsesc aici peste 25.000 de volume şi peste 1.000 de cărţi cu valoare de patrimoniu (carte veche românească). Biserica "Sfântul Lazăr" din cimitir şi casele celor doi ierarhi de seamă, Sfântul Ierarh Calinic şi Sfântul Cuvios stareţ Gheorghe, cei care au contribuit cu munca, viaţa şi rugăciunile lor la zidirea materială şi spirituală a minunii dintre lacuri, se adaugă şi ele la zestrea mănăstirii. Părăseşti această "poartă deschisă către cer, unde se coboară toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit", după cum spunea părintele Macarie, fostul stareţ al mănăstirii, cu dorul nestăvilit de a reveni şi a te bucura de binecuvântarea şi mila lui Dumnezeu.
Programul zilnic al slujbelor de la Mănăstirea Cernica
Ca şi în vechime, viaţa monahilor de la Cernica este cuprinsă între rugăciune şi ascultare, o viaţă închinată Domnului şi ajutorării prin rugăciune a tuturor oamenilor. O zi din viaţa unui vieţuitor la Cernica începe dis-de-dimineaţă. În fiecare zi a săptămânii, programul slujbelor este următorul: Luni: 7:00 - Acatistul Sfântului Cuvios stareţ Gheorghe; 8:00 - Ceasurile şi Sfânta Liturghie; 10:00 - Sfântul Maslu; 16:00 - Vecernia şi Pavecerniţa; 19:00 - Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul 1; Marţi: 7:00 - Acatistul Bunei Vestiri; 8:00 - Ceasurile şi Sfânta Liturghie; 16:00 - Vecernia şi Pavecerniţa 19:00 - Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul 1; Miercuri: 7:00 - Acatistul Acoperământului Maicii Domnului; 8:00 - Ceasurile şi Sfânta Liturghie; 10:00 - Sfântul Maslu; 16:00 - Vecernia şi Pavecerniţa; 19:00 - Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul 1; Joi: 7:00 - Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae; 8:00 - Ceasurile şi Sfânta Liturghie; 16:00 - Vecernia şi Pavecerniţa; 19:00 - Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul 1; Vineri: 7:00 - Acatistul Sfântului Ierarh Calinic; 8:00 - Ceasurile şi Sfânta Liturghie; 10:00 - Sfântul Maslu; 16:00 - Vecernia şi Pavecerniţa; 19:00 - Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul 1; Sâmbătă: 7:00 - Acatistul Bunei Vestiri; 8:00 - Ceasurile şi Sfânta Liturghie; 10:00 - Parastasul; 16:00 - Vecernia şi Pavecerniţa; 19:00 - Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul 1; Duminică: 8:00 - Acatistul Domnului Iisus Hristos; 9:00 - Ceasurile şi Sfânta Liturghie; 16:00 - Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului şi Pavecerniţa; 19:00 - Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul 1.
La praznice mari şi zile de sfinţi mai însemnaţi programul este: 8:00 - Acatistul praznicului (sfântului); 9:00 - Ceasurile şi Sfânta Liturghie.
