De nouă ani, la Gruiu Lupului, un sat din comuna Racovița, județul Vâlcea, pe culmea unui deal dintre Țara Românească și Transilvania, străjuiește o mănăstire închinată Sfinților Trei Ierarhi și Sfântului Gherasim cel Nou din Kefalonia. Aici, părintele stareț Macarie Roman se bucură de izolare și de natura nealterată, atât de propice rugăciunii. Însă îndatoririle monahale nu îl opresc de a le acorda mereu timp pelerinilor, care urcă pe drumul îngust, dar asfaltat ce-i aduce la mănăstire: „Nu am să le spun lucruri înțelepte, dar oamenii se bucură că îmi fac timp pentru ei. Chiar și pentru aceasta m-a pus Dumnezeu aici”.
Cu exact un deceniu în urmă, la data de 9 august 2009, cu binecuvântarea IPS Gherasim, părintele ctitor Ioan Comăneci punea piatra de temelie la biserica mare de la Gruiu Lupului. Biserica, paraclisul și corpul de chilii pe patru niveluri au fost ridicate în nouă luni. A fost lucrarea lui Dumnezeu, spune părintele stareț Macarie Roman, altfel nu aveau cum să se finalizeze lucrările atât de repede, ținând cont și de faptul că s-a lucrat în regie proprie. „Ni se părea simplu și firesc să muncim 10-15 ore pe zi, să facem apoi Sfânta Liturghie și să ne împărtășim. Dormeam două-trei ore pe noapte, iar dimineața ne trezeam cu aceeași dorință de a munci la terminarea construcțiilor”, povestește părintele stareț.
Clădirile s-au ridicat văzând cu ochii. „Venea părintele exarh Vartolomeu și spunea: «Când le-ați ridicat? Că am fost acum o săptămână și nu era decât fundația. Acum sunteți la turlă!»”, își amintește părintele stareț.
După ce s-au finalizat lucrările de construire a mănăstirii de la Gruiu Lupului, părintele Ioan Comăneci, ajutat de părintele stareț, împreună cu călugării de la Gruiu Lupului, cu maicile de la Blănoiu și Mălaia au ridicat noile mănăstiri din zonă: la Blănoiu, la Mălaia, la Obârșia Lotrului și la Copăceni.
„Loc înalt”
Biserica mare are hramul „Sfinții Trei Ierarhi”, iar paraclisul mănăstirii are hramul „Sfântul Gherasim cel Nou din Kefalonia”. Tânărul pictor Claudiu Calistru și echipa sa au terminat pictura la biserica mare în doi ani și au început lucrările de pictură la paraclisul mănăstirii, lucrând în tehnica de frescă umedă. Pictura s-a realizat cu sprijinul părintelui ctitor Ioan Comăneci și contribuția financiară a ctitorului Țicra Rareș, împreună cu familia.
În biserică stau la loc de cinste părticele din moaștele unui sfânt foarte important pentru zilele noastre: Sfântul Gherasim cel Nou, izgonitorul demonilor și al duhurilor rele, duhuri care îndeamnă la deznădejde și ucidere de sine.
Numele de Gruiu Lupului înseamnă îloc înalt bântuit de lupi”. Se spune că iarna se auzeau lupii urlând până în vale. Înainte, nimeni nu visa să poată ajunge aici, sus, cu mașina. Nici cu boii nu se putea urca, atât de mare era nămolul. Dar, prin pronia lui Dumnezeu, în 2008, cu un an înainte de punerea pietrei de temelie, autoritățile locale au terminat asfaltarea drumului. IPS Gherasim îi spunea părintelui stareț: „Părinte Macarie, voi, aici, sunteți mai aproape de cer”. Pe fereastra din Altarul paraclisului, cu hramul „Sfântul Gherasim cel Nou din Kefalonia”, se vede priveliștea impresionantă a munților, care trimite cu gândul la Dumnezeu pe oricine slujește aici.
Gânduri pentru familiile de azi
Satul este destul de îmbătrânit, dar mai sunt câteva familii frumoase de oieri, care au câte șapte-opt copii, nelipsiți de la biserică duminicile și în zilele de sărbători. „Vin cu credință și cu bucurie. Mai rar găsim așa ceva”, spune părintele stareț.
El crede că una dintre metehnele societății de azi e aceea că familiile vor să aibă un singur copil, pe care pun presiune excesivă cu scopul „realizării în viață”: „Vor să-l facă și medic, și preot, și inginer, și deputat, și primar, și fotbalist. Dacă ar avea doi-trei copii, toate aceste deziderate ar deveni mai realizabile și ar fi și mai relaxată atmosfera din familie”.
Părintele Arsenie Boca spunea: „Vreți preoți buni? Nașteți-i!” Este valabil pentru oricare altă categorie socio-profesională. Iar așa-zisa „realizare” în viață tot cu ajutorul lui Dumnezeu se face. Părintele stareț evocă dezideratul pe care ni-l pune înainte Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre Sfinții Trei Ierarhi: „Eu vreau să mă fac sfânt”.
Rugăciunea, sursă de înnoire
Părintele Macarie are lipici la copilașii care-i calcă pragul: „Dacă ne facem plăcuți lui Dumnezeu, și copiii trag la noi”, spune sfinția sa. Iar dacă vin copilașii, vin și părinții: „Părinte, nu am scăpat de el, a zis să-l aduc la biserică!” Și părintele pe toți îi întâmpină cu bucurie. „Nu am să le spun lucruri înțelepte, dar oamenii se bucură căci îmi fac timp pentru ei. Chiar și pentru aceasta m-a pus Dumnezeu aici. Pentru oameni a rânduit Dumnezeu să mă fac monah, apoi preot, duhovnic și stareț, altfel, mă făceam pustnic”.
Desigur, nu doar interacțiunea cu oamenii este importantă, ci în primul rând rugăciunea. Înconjurați de măreția naturii, părinții mănăstirii se simt „înconjurați de Dumnezeu”, după spusele starețului, iar rugăciunea le curge firesc, împletită cu minunata mireasmă de la tămâia pe care ei înșiși o fabrică.
„E mult ateism azi. Dar dacă omul nu mai vrea să-i vorbești despre Dumnezeu, vorbește-I lui Dumnezeu despre om”, spune părintele stareț. Preotul este cel chemat să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu, dar monahul este chemat să-I vorbească lui Dumnezeu despre oameni. Iar rugăciunea devine sursă de înnoire și pentru monah: „Pelerinii vin și se adapă din acest izvor, apoi pleacă, iar noi trebuie să ne îngrijim ca izvorul să rămână nesecat”. Acesta este monahismul: un dar al omului către Dumnezeu și un dar de sus către lume.
Un sfânt pentru zilele noastre
Îndepărtarea de Dumnezeu, problema zilelor noastre, conduce la întristare și deznădejde. Poate că de aceea Dumnezeu a rânduit ca al doilea hram al mănăstirii de la Gruiu Lupului să fie Sfântul Gherasim cel Nou din Kefalonia, izbăvitor de duhuri și vindecător al suferințelor minții. Sfântul s-a născut în 1508 în peninsula Peloponez, din familia nobililor bizantini Nottara. Bunicul său a fost mare dregător al Imperiului Bizantin. S-a călugărit pe insula Zakynthos și a mers pe Muntele Athos, unde a primit schima mare, nevoindu-se într-o peșteră din pustia Kapsalei. A mers la Ierusalim, unde a rămas 12 ani, timp în care se retrăgea periodic la nevoință în pustia Iordanului. Patriarhul Gherman al II-lea al Ierusalimului, rudă cu el după trup, l-a hirotonit preot. În 1559, s-a stabilit la Omala, în insula Kefalonia, unde a întemeiat mănăstirea de maici „Noul Ierusalim”. Cunoscându-și mai dinainte sfârșitul, a adormit pe 15 august 1579. După doi ani, moaștele sale s-au descoperit întregi și cu bună mireasmă, îmbrăcate în straiele preoțești intacte în care fusese îngropat. La praznicele sale, racla sfântului este scoasă și purtată peste credincioșii suferinzi. Sfântul este prăznuit pe 16 august și la 20 octombrie, de a doua aflare a moaștelor sale. Va fi prăznuit și la Gruiu Lupului, unde mulți vor merge să-i ceară ajutorul și să-i cânte: „Bucură-te, nădejde a celor ispitiți de deznădejde!”
