Am revăzut cel mai vechi sfânt locaş din oraşul Popeşti-Leordeni, Protoieria Ilfov Sud, după şase ani de la prima vizită. Ne era dor de liniştea locului şi de ospitalitatea oamenilor. Schimbările în bine nu au întârziat să prefacă biserica şi împrejurimile acesteia într-un popas duhovnicesc căutat de tot mai mulţi credincioşi. Pe lângă lucrările de înnoire a zidurilor, şi acţiunile social-filantropice s-au intensificat, iar catehizarea copiilor este una dintre priorităţile misionare ale preoţilor slujitori.
Verde crud, mult belşug de pomi aplecaţi sub greutatea roadelor, cântec de păsări şi un cer mai curat decât în aglomerata metropolă bucureşteană aflată la doar câţiva kilometri distanţă. Oraşul Popeşti-Leordeni a devenit, într-un timp relativ scurt, refugiu pentru mulţi oameni. Odată cu creşterea numărului de locuitori, şi bisericile de aici au devenit neîncăpătoare. Este şi cazul Bisericii Vintilă-Vodă, locul în care candelele credinţei ard de peste 300 de ani.
Lucrări de înnoire a sfântului locaş
Biserica monument istoric Vintilă-Vodă este cel mai vechi locaş de închinăciune din oraş şi are în grijă 2.150 de familii. În anul 2010, părintele Ioan Bondar a fost numit paroh al bisericii, după ce predecesorul său, preotul Nicolae Turcu, a trecut la cele veşnice. Tânărul paroh împreună cu comunitatea credincioșilor de aici au început lucrările de consolidare şi de reparaţii capitale la biserică şi la casa parohială, urmând ca după finalizarea acestora să construiască noi spaţii cu destinaţie socială. În tot acest dificil proces, un susţinător important al preotului paroh a fost şi este părintele coslujitor Iustin Ardeleanu.
„În anul 2011, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a fost înaintat Institutului Naţional al Monumentelor Istorice un proiect pentru consolidare și noi reparații capitale, ce se impuneau. S-au demarat astfel, în anul 2012, lucrările de înlocuire a acoperişului, schimbându-se structura veche de lemn cu una nouă din stejar şi tabla galvanizată cu alta de cupru, conform proiectului avizat. De asemenea, am construit un canivou în jurul temeliei bisericii, cu rol de consolidare şi pentru a asigura ventilarea şi evaporarea infiltraţiilor apei din fundaţie. Urmează să schimbăm pardoseala din biserică, să refacem Sfânta Masă, să reparăm şi să zugrăvim pereţii exteriori, fără a uita de amenajarea curţii cu pavele. Având în vedere că biserica este monument istoric, aşteptăm să obţinem aprobările pentru construirea unei noi clopotniţe şi a unui Altar de vară.
În biserică, am recondiţionat catapeteasma şi mobilierul, grav afectate de carii, obiectele bisericeşti - icoanele, candelabrele. Am cumpărat obiecte noi - set de sfinte vase cu pahar şi taler de argint pentru slujbele în sobor, la hramuri, la sărbătorile mari -, am făcut mai multe rânduri de veşminte preoţeşti (pentru sărbătorile de peste an şi pentru perioada Postului Mare), acoperăminte pentru Sfânta Masă, la Proscomidiar, pentru perioadele liturgice din timpul anului.
Pentru lucrările din biserică am primit fonduri de la primărie, iar pentru reparaţiile capitale efectuate la casa parohială am beneficiat de ajutorul enoriaşilor şi al câtorva sponsori din Consiliul parohial", explică părintele Ioan Bondar.
Toată această muncă de înnoire a bisericii şi a dependinţelor acesteia se impunea, având în vedere că ultimele reparaţii capitale au fost făcute după cutremurul din anul 1977.
Copiii şi sărmanii, priorităţi în activitatea misionară a bisericii
Specifiul Parohiei Vintilă-Vodă este unul aparte, dat fiind faptul că în zonă locuiesc mulţi romano-catolici, iar componenţa unora dintre familii este mixtă, formată din romano-catolici şi ortodocşi. Documente istorice atestă faptul că populaţia romano-catolică de astăzi se trage din coloniştii pavlicheni, strămutaţi pe moşia din Popeşti, datorită iscusinţei lor la grădinărit, în primele decenii ale veacului al XIX-lea, în urma ciumei lui Caragea, de Alexandru Conduratu, grec din Fanar.
Odată cu venirea preotului Ioan Bondar, în urmă cu cinci ani, viaţa liturgică a cunoscut o dinamică prin oficierea Utreniei şi a Sfintei Liturghii şi în zilele de sâmbătă, când se face pomenirea morţilor, a slujbelor Sfântului Maslu, a slujbei Acatistului în fiecare zi de vineri, a Vecerniei în zilele de sâmbătă, urmată de întâlniri catehetice cu copiii.
„Facem întâlniri săptămânale tematice cu cei mici. Vin în jur de 15-20 de copii la serile catehetice, o parte dintre ei cu părinţi care nu frecventează sfintele slujbe ale bisericii noastre. Aceşti copilaşi vor fi viitorul parohiei noastre şi trebuie să-i încurajăm, aşa cum îi încurajăm şi pe cei maturi să sporească în credinţă, prilej cu care îi invităm deseori în pelerinajele pe care le organizăm în împrejurimi şi peste tot în ţară. Cu cei mici am obţinut rezultate frumoase în cadrul proiectelor iniţiate de Patriarhie, în cadrul Sectorului teologic-educaţional: premiul al II-lea la Concursul «Bucuria de a fi creştin», în anul 2013, iar anul acesta am obţinut premiul I, la nivelul Protopopiatului Ilfov Sud, în cadrul Concursului «Mâini întinse spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu»", adaugă părintele Ioan Bondar.
Activitatea misionară şi socială a Bisericii Vintilă-Vodă se bucură de o bună colaborare cu obştea Mănăstirii „Duminica Sfinţilor Români" din Popeşti-Leordeni, aflată în apropiere. Unul din proiectele filantropice comune este „Dăruind vei dobândi", de mare ajutor pentru persoanele şi familiile nevoiaşe care au nevoie de alimente, medicamente, îmbrăcăminte.
„Cu posibilităţile pe care le avem, după ce terminăm cu lucrările la biserică, ne dorim să facem o casă socială pentru cei necăjiţi, în care vom amenaja o bibliotecă şi un muzeu. Practic, activitatea caritabilă va fi aceeaşi pe care o desfăşurăm şi astăzi, doar că vom avea un sediu, un loc în care să ne adunăm şi să intensificăm dialogul şi ajutorul", mai spune părintele paroh.
Peste 300 de ani de slujire neîntreruptă
Biserica Vintilă-Vodă a fost zidită de boierul Hrizea Caridi (Popescu) vel vistier şi de soţia sa Maria, părinţii cronicarului Radu Popescu, la 26 septembrie 1676, şi a fost pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi. Potrivit specialiştilor, denumirea locaşului de cult este rezultatul unei confuzii între numele voievodului Vlad Înecatul (1530-1532), care şi-a găsit un tragic sfârşit în apele Dâmboviţei, în apropiere de această comună, şi numele domnitorului Vlad Vintilă de la Slatina (1532-1534).
Biserica a fost restaurată şi pictată pe cheltuiala Alexandrinei Hagi-Vasile, proprietara din vecinătatea bisericii, căreia i s-au alăturat doctorul Ioan Nicolescu şi Demetriu Georgescu, arendaşul moşiei, în anul 1889. Pictura în ulei a fost executată de pictorul Ioanidis din Bucureşti în anul 1890, dar aceasta va dispărea în anul 1983, odată cu repictarea sfântului locaş. Din vremea moşieresei se mai păstrează în prezent doar un potir de argint, donat de aceasta în anul 1895, care a fost recondiţionat şi este folosit la sfintele slujbe.
Deşi a trecut prin avarii grave, biserica şi-a păstrat zidurile originale (groase de 1,30 m) până la arcuri şi bolţi, pisania cea veche şi scara ascunsă ce duce la turla mică.
La 25 septembrie 1976, preotul Nicolae Turcu a marcat cei 300 de ani de existenţă a Bisericii Vintilă-Vodă prin ridicarea unei cruci de marmură în memoria ctitorilor, amplasată în curtea bisericii, ce poate fi văzută şi astăzi. Anul viitor, se împlinesc 340 de ani de când biserica zidită de boierul Caridi aduce lumină în sufletele oamenilor, prilej cu care sfântul locaş va fi resfinţit.
