Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Tineri pelerini pe drumul mănăstirilor vâlcene

Tineri pelerini pe drumul mănăstirilor vâlcene

Galerie foto (16) Galerie foto (16) Reportaj
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 24 Iul, 2020

Șase mii de membri în 80 de organizații locale răspândite pe tot cuprinsul țării, plus organi­zația-mamă la nivel național, funcționând încă din 1990. Cercetașii României! Tineri, frumoși, bravi și cuminți, capabili să meargă pe jos chiar și 30 de kilometri într-o zi, chiar și pe ploaie, chiar și noaptea prin pădure, beneficiind de organizarea impecabilă a unor oameni cu suflet mare, de acordul și sprijinul părinților, de binecuvântarea și ajutorul Bisericii. Zilele trecute, 24 dintre ei au devenit pelerini cu acte, parcurgând un drum de neuitat pe traseul mănăstirilor din judeţul Vâlcea.

Ideea a fost a lui Nicolae Almași, preşedintele organizației de cercetași „Mircea cel Bătrân” din Râmnicu Vâlcea, membru în „European Scout Foundation” și în Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor, fost vicepreședinte al Organizației Naționale „Cercetașii României”. Făcând trasee pentru „Cupa Izvoarelor”, acțiune care anul trecut, la Racovița, în Țara Loviștei, a adunat 720 de cercetași, a descoperit în pădure, în zona Olănești, niște marcaje cu cruci. Interesându-se, a aflat că sunt făcute de monahii de la mănăstirile din zonă și marchează drumurile dintre acestea. „Sunt drumuri foarte pitorești, foarte frumoase, și așa ne-a venit ideea să facem un traseu cap-coadă. Am vorbit cu cei de la Salvamont, care ne-au asigurat de sprijinul lor, apoi cu Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, care ne-a dat binecuvântarea sa.”

Înainte de plecare, înaltul prelat a rostit rugăciuni pentru călătorie și a oferit fiecărui participant câte un Carnet de pelerin. În același timp, le-a spus tinerilor: „În acest pelerinaj veți călători pe potecile pe care sihaștrii mergeau de la o mănăstire la alta, păstrând în inima lor rugăciunea curată către Dumnezeu. De aceea, timpul petrecut în această călătorie trebuie să devină o comoară vie în care să descoperiți iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele”.

Paşapoarte spirituale pentru tineri 

Joi, 16 iulie, din Râmnicu Vâlcea au plecat în pelerinaj 24 de tineri, fete și băieți, din unitățile de cercetași „Antares Alpha Scorpiu” și „Arnota 1633”, însoțiți de 5 adulți, cu acordul și încurajarea părinților. Au mers mai întâi cu trenul, au ajuns la Păușa, de unde au urcat la Mănăstirea Stânișoara. Acolo au prânzit, apoi au coborât la Mănăstirea Turnu, după care au ridicat corturile. I-a însoțit peste tot, dintr-un loc de înnoptare în altul, o dubiță care transporta bagajele grele, inclusiv echipamentele, căci au fost foarte bine pregătiți, aveau până și un grup electrogen, pe lângă provizii de alimente și medicamente.

Vineri au plecat spre Olănești, pe un traseu pe care au decis ca, de la anul, să-l schimbe, căci a fost cam lung: 30 de kilometri. „Era frumos și bine semnalizat, dar obositor. Am cam rămas fără apă, dar aveam săruri împotriva deshidratării, medicamente contra crampelor musculare, tot ce trebuie. La anul vom folosi drumuri fores­tiere, care scurtează traseul”, povesteşte Almaşi. Au mers pe ploaie, noaptea, prin pădure, și au ajuns pe la ora 1, culcându-se la 2.

Sâmbătă-dimineață au fost la Mănăstirea Comanca, unde, ca peste tot, au participat la rugăciune și li s-au semnat carnetele de pelerini. Acestea conțin numele și poza titularului, cuvântul de binecuvântare al IPS Varsanufie și câte o pagină pentru fiecare mănăstire: fotografia ei, loc de semnat și ștampilat. Adevărate pașa­poarte spirituale!

Apoi au făcut „consiliu” și au decis să întrerupă traseul din cauza codului galben de precipitații care se instaurase în județ și care avea să devină portocaliu. Maica stareță a fost încântată de procedura democratică a deciziei, luată practic de copii. „Urma o trecere spre Poiana Scărişoara, un loc foarte frumos din Parcul Național Buila-Vânturariţa, e și un izvor, e superb, până acolo am fi ajuns noi, fie și pe drumuri desfundate, cu noroi, dar Salvamontul ne-a semnalat că sunt niște doborâturi, e și o prăpastie, am ținut cont de sfatul lor, așa că am decis să întrerupem traseul până duminică la ora 18, când urma să se oprească ploaia. Am organizat rapid plecarea, au venit părinții copiilor și i-au luat, am chemat și câteva taxiuri din Olănești și am mers acasă să ne odihnim și să ne refacem forțele”, explică preşedintele organizației de cercetași „Mircea cel Bătrân”.

„Duminică la ora 6”, cum spunea titlul unui film, s-au revăzut la Mănăstirea Hurezi, unde s-au rugat, apoi au primit diplome de pelerin din partea arhiepiscopiei. Firește, au vizitat așezământul, cu cele patru schituri brâncove­nești care-l înconjoară, după care au campat în apropiere, iar maicile le-au adus mâncare la casoletă. „Peste tot am fost foarte bine primiți, ne-au chemat la masă, la Mănăstirea Alina-Maria ne-au invitat să dormim în mănăstire, dar le-am spus că noi suntem cercetași, cu cortul!”, spune cu mândrie Nicolae Almași.

Nu doar drumeție, ci și educație

Ajunseseră la Mănăstirea Alina-Maria, la peste 1.700 m altitudine, luni-dimineață, de Sfântul Ilie. „Ne-a plouat un pic pe drum, la ieșirea din satul Romanii de Sus, n-a fost mare lucru, aveam pelerine, dar după aceea a fost timpul foarte bun, nu era cald.” După rugăciune și prânz au plecat, hotărând să ajungă în 14 august, într-o drumeție de o zi, la 4 dintre cele 6 mănăstiri pe care nu au apucat acum să le viziteze: Bradu, Iezer, Pahomie și Pătrunsa, urmând ca la Arnota și Bistrița să meargă fiecare dintre pelerini, cu familia, când vor putea.

Cercetășia, ne explică Nicolae Almași, este un sistem de educație non-formală și e departe de-a se rezuma doar la drumeție. „Începe cu educația patriotică și cultul eroilor și se termină cu activități tehnico-aplicative, culturale și de viață spirituală, educația ecologică și protecția mediului. Ne descurcăm cum putem cu cotizațiile de 50 de lei pe an ale fiecărui membru. Foarte important este ajutorul părinților: unul are o firmă de transport şi ne închiriază un autocar ieftin sau gratis, altul are un restaurant... Avem şi o relaţie foarte bună cu liceele, unde organizăm evenimente. În plus, centrele care au personalitate juridică pot aplica pentru diverse proiecte. În șase luni, sperăm ca toate să obțină acest statut.”

Atunci când ai un țel înalt

Am stat de vorbă și cu doi cerecetași-pelerini. Marian Vilău are 18 ani și a trecut în clasa a XII-a la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Râmnicu Vâlcea. „E un băiat foarte credincios, care ține de parohia din care fac și eu parte, «Înălțarea Domnului», din cartierul Ostroveni, din Râmnicu Vâlcea”, spune Almași. Marian e cercetaș de aproape doi ani. Mărturisește că drumul a avut părți grele, dar ceea ce contează este că „am avut un țel, unde să ajungem. Traseul a legat mai toate mănăstirile în care se află moaște ale sfinților ocrotitori ai eparhiei. Se poate spune că a fost și un efort fizic, dar și o experiență spirituală”. Frică le-a fost, noaptea, pe ploaie, prin pădure? „Să zicem...”, recunoaște cu umor tânărul.

Colega lui de pelerinaj, Tatiana Elena Tîmplaru, din toamnă în clasa a XI-a la Liceul Energetic, are vechime mai mare în cercetășie: 5 ani. „Am văzut locuri multe și foarte frumoase! Acum a fost prima dată când am mers în întuneric prin pădure, dar și prima dată când am mers pe jos patru zile cu prieteni dragi. A fost obositor, de ce să mint. Mi-a fost puțin teamă de animale, dar n-am întâlnit nici unul, în afară de câțiva căței foarte drăguți!”

M-am despărțit telefonic de pelerini tocmai când ajunseseră la mașinile care urmau să-i ducă acasă după o experiență extraordinară, pe care cu siguranță n-o vor uita niciodată.

Citeşte mai multe despre:   pelerinaj  -   Cercetașii României