Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Angelica, un bun expectorant natural
Cunoscută din vechime pentru proprietățile sale tămăduitoare, angelica este și astăzi folosită cu succes în medicina naturistă. Are uimitoare proprietăți în afecțiuni digestive, boli respiratorii sau în buna funcționare a circulației sângelui. Tratamentele trebuie însă atent dozate și urmate întocmai cum au fost prescrise de un medic sau de un specialist în fitoterapie.
Angelica a fost prima plantă medicinală exportată din țările nordice în restul Europei. Până în secolul al XIV-lea, angelica devenise cunoscută ca plantă medicinală pe tot continentul european. Este utilă pentru bolnavii de gastrită, indigestie, colică biliară, artrită, bronșită, ateroscleroză, astm, răceli, gripe, infecții ale tractului urinar. Fiind o plantă amară, revigorantă, este utilizată îndeosebi în afecțiunile digestive. Planta are efect bactericid asupra tractului gastrointestinal și crește producția de acid din stomac.
Angelica este benefică și pentru circulația sângelui, fiind folosită ca tratament pentru boala Buerger, o afecțiune care determină îngustarea arterelor mâinilor și picioarelor. Planta este cunoscută și pentru proprietățile sale expectorante, fiind folosită în rețete pentru astm bronșic și bronșite, dar și pentru alte boli ale sistemului respirator. Rădăcinile sunt frecvent utilizate în acest sens, dar se folosesc și tulpinile, și semințele.
Tulpinile de angelică sunt foarte bogate în nutrienți, de aceea pot fi consumate în același mod ca și țelina. Stratul exterior al tulpinilor este de obicei îndepărtat și se consumă doar părțile interioare, verzi și suculente. Au un gust puternic, iar gătite, aroma devine mai blândă. Planta este folosită și ca agent aromatizant, în lichioruri.
Uleiul volatil se găsește în toate părțile componente ale plantei. Rădăcina conține substanțe amare, glucoză, zaharoză și unii acizi organici. Semințele sunt bogate în uleiuri grase, iar frunzele, care se colectează la începutul verii,
înainte ca planta să înflorească, conțin tanin și substanțe amare. Rădăcinile (rizomii) sunt recoltate iarna, când sunt mai amare și trebuie păstrate în recipiente în-
chise.
Pentru ceai, adăugați o linguriță de rădăcină uscată, tocată fin, într-o cană de apă clocotită și lăsați-o să infuzeze 10 minute. Se bea o treime din cana de ceai cu 30 de minute înainte de fiecare masă. Gustul ceaiului din rădăcina de angelică seamănă cu ceaiul de ienupăr. Pentru tinctură, doza recomandată este de 20-40 de picături, de trei ori pe zi.
Persoanele care aleg să utilizeze angelica ar trebui să evite expunerea în exces la soare, deoarece planta poate crește sensibilitatea pielii la lumina solară. De asemenea, angelica poate provoca contracții uterine, care ar putea pune în pericol sarcina, în cazul gravidelor. De aceea, este important să rețineți că trebuie să consultați un specialist în fitoterapie, care să vă prescrie doza corectă și modul de administrare a preparatelor pe bază de angelică.