Anticorpii şi alergiile la alimente

Anticorpii sau imunoglobulinele sunt proteine produse de o categorie specială de celule B ale sistemului imunitar, numite plasmocite. Anticorpii sunt grupați în cinci clase: IgA, IgD, IgE, IgG și IgM, fiecare având roluri specifice.

IgA se găsește sub două forme: forma serică (în sânge) și forma secretorie (în mucusul din gură, nas și de la nivelul căilor respiratorii, din tubul digestiv, vagin și colostru). Forma secretorie are o structură care protejează anticorpii de acțiunea enzimelor digestive, acești anticorpi de la nivelul tubului digestiv constituind prima linie de apărare în fața antigenelor ingerate din mediu. 

IgD se găsește tot la nivelul secrețiilor - în mucusul nazal și la nivelul căilor respiratorii, în lacrimi, salivă, în laptele matern, în lichidul cefalorahidian. Acești anticorpi stau un timp mai îndelungat la suprafața limfocitelor B tinere, ajutând la maturizarea lor.

IgG este cel mai răspândit anticorp din organism, atât în sânge, cât și în afara vaselor sanguine, fiind și singurul care traversează placenta, trecând de la mamă la făt. Rămâne mult timp în sânge după ce amenințarea a trecut și se crede că ar putea fi responsabil de unele reacții de hipersensibilitate (alergii) care nu sunt cauzate de IgE. De asemenea, IgG este implicat în crearea toleranței imunitare față de mâncare: în primele luni după introducerea unui aliment nou în dietă, crește cantitatea de IgG în sânge, ca apoi să scadă, chiar dacă alimentul respectiv continuă să fie mâncat. La persoanele care suferă de o boală inflamatorie a intestinului (colită ulcerativă, Crohn) sau de boală celiacă, titrul crescut al acestui anticorp este un semn că pacientul mănâncă ce n-ar trebui. IgG este principalul anticorp produs de organism după reimunizare - adică după ce corpul se întâlnește a doua oară cu antigenul.

IgM este grupa cu cei mai mari anticorpi, primii care se formează când corpul vine în contact cu un nou antigen. Putând înlătura mai multe antigene deodată, imunobiologii descriu acest anticorp ca pe un Goliat al sistemului imunitar. Este produs inclusiv de bebeluși în pântecele mamei. Când la analize este detectat un titru mare de IgM, înseamnă că în organism se află o infecție în plină desfășurare.

Am lăsat la urmă anticorpii tip IgE deoarece sunt ultimii descoperiți, dar și pentru că sunt principalii implicați în alergii. Deși nu sunt singurii, mecanismul lor de declanșare a reacțiilor alergice este cel mai bine înțeles. Cineva ar putea întreba de ce a creat Dumnezeu un astfel de anticorp care poate periclita viața, dacă ne gândim, de pildă, la șocul anafilactic. Oamenii de știință cred că scopul lui nu este de a ne crea probleme, ci de a ne proteja de paraziți și de veninul animalelor. Pentru că este implicat în „bătălii” foarte serioase și grave, reacțiile pricinuite de acesta sunt agresive. 

Cele mai cunoscute alergii alimentare sunt la arahide, nuci și semințe, lapte, ouă, grâu, soia, pește și fructe de mare, unele fructe (căpșune, banane, kiwi, ananas, rodie, cocos ș.a.) și unele mirodenii (muștar, boia, coriandru). La persoana alergică, anumite proteine din arahide, să zicem, sunt percepute drept material străin periculos. Odată trecute de peretele intestinal, aceste molecule sunt reperate de primii soldați ai sistemului imunitar: monocitele și macrofagele. Ele fagocitează („înghit”) proteinele din arahide, le procesează și expun la suprafața lor anumite fragmente, adică antigenele; de aceea aceste celule se numesc celule prezentatoare de antigen (CPA). Antigenul expus este prezentat unor celule T, care stimulează limfocitele B să producă anticorpi IgE specifici proteinelor din arahide (în exemplul nostru). 

Anticorpii IgE produși de celulele B se atașează la membrana altor celule imunitare: mastocite și bazofile. Acestea conțin niște granule cu substanțe inflamatoare (cum este histamina), care, în mod normal, au rolul de a apăra corpul de patogenii invadatori; în cazul arahidelor, nefiind un invadator real, apare ceea ce numim reacție alergică. Aceste evenimente se petrec în mod similar în plămâni, în piele, pe limbă, în mucoasa nazală, în funcție de poarta de intrare a alergenului.

Alte celule T (T reglatoare și T supresoare) au rolul de a crea toleranță față de moleculele străine care nu constituie un pericol. Numărul celulelor T reglatoare este mai mic la persoanele care au pierdut toleranța, din cauza compromiterii barierei intestinale, ca urmare a unei diete sărace în fibre și probiotice, a stresului cronic, consumului de alcool și tutun, a antibioticelor etc. Microbiota intestinală și integritatea peretelui intestinal sunt esențiale pentru dobândirea și menținerea toleranței față de alimente. 

Singura cale de prevenire a reacțiilor alergice la persoanele care prezintă alergii este evitarea contactului cu alergenii respectivi, iar singura metodă de tratament de care dispunem este imunoterapia, constând în administrarea graduală a alergenului sub forma unui preparat purificat.